Bucataria ca o joaca... Chec in trei culori

Da, stiu. Trebuie sa ma laud :) Fac atat de rar prajituri, incat nu pot pastra secretul oricat m-as stradui :)

Reteta am luat-o din caietul cu retete a lui Vio. Are atat de multe retete interesante si, mai ales, foarte bine explicate, ca nu mi-ar ajunge viata intreaga sa le prestez. Bine, mai ales la cat de rar aprind eu cuptorul, dar asta este alta poveste :)

Checul se face foarte usor si necesita putine ingrediente. Asadar, daca te loveste subit pofta de dulce si ai chef sa prestezi ceva, reteta aceasta este ideala. Bine, cu conditia sa iti si placa checurile. Rar lipsesc aceste ingrediente dintr-o bucatarie. Desi si treaba asta este oarecum relativa, ca stiu si eu cel putin una, dar nu zic care :) Asadar avem nevoie de urmatoarele:

Pentru partea galbena:

• 6 galbenusuri;
• 3 linguri zahar;
• 3 linguri ulei;
• 3 linguri faina;
• 1/2 lingurita praf de copt;
• esenta vanilie. 

Pentru dunga neagra: 3 -4 linguri cacao

Pentru partea alba:

•  6 albusuri;
• 3 linguri zahar pudra;
• 3 linguri ulei;
• 3 linguri faina;
• 1/2 lingurita praf de copt;
• esenta vanilie.

Se freaca galbenusurile cu zaharul pana se spumeaza. Se adauga uleiul, esenta, iar la final, faina cernuta si amestecata cu praful de copt.

Albusurile de bat spuma impreuna cu zaharul, pana cand compozitia devine tare si lucioasa ca o bezea. Se adauga uleiul, esenta, iar la final, faina cernuta si amestecata cu praful de copt.

Intr-o tava de chec, unsa cu putin ulei si tapetata cu faina, se pune compozitia galbena. Peste aceasta se cerne cacaoa astfel incat sa fie acoperita in intregime, iar deasupra se pune compozitia alba si se niveleaza usor. Eu am pus si niste coacaze congelate, dar le recomand doar daca nu va deranjeaza ca la taiere murdaresc blatul si se oxideaza si arata oarecum creepy :) Dar mie imi place gustul lor dulce acrisor. Se introduce in cuptorul incins in prealabil la aproximativ 175 °C, pana se rumeste. Se incearca cu scobitoarea.

Se feliaza dupa ce se raceste complet si se pudreaza cu zahar vanilat, dar eu am uitat :).

Overall mi-a placut consistenta si gustul si ma gandesc serios ca data viitoare sa fac muffinsi din aceeasi compozitie. Si atunci pot sa pun si mai multe coacaze. Yummiiiiiii :)

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Ce faci cand te plictisesti de joaca? :)

Gatesc de cand ma stiu, cu drag si spor :), si am o colectie impresionanta de retete. Pe unele le repet la nesfarsit, de altele am uitat si tare-mi pare rau, iar pe altele le am in folderul "to do". Asa am ajuns sa le pozez pe cele care vreau sa imi ramana intiparite undeva, iar pentru a le impartasi cu cei dragi si care mai presteaza cate ceva prin bucatarie, le mai si postez pe FB sau aici. Nimic nou sub soare. Dar...

Timpul meu liber s-a redus dramatic. Incerc sa ma impart intre munca de birou, Din Joaca, casa si, lately, musafiri :). Cand sa mai si gatesc? Seara tarziu. Well, asta n-a fost o idee tocmai buna, caci am ajuns la asa o rutina, incat mai am putin si urasc gatitul :) Asa ca am luat hotararea de a face o pauza. Nu mai gatesc decat daca chiar am chef. Daca nu, nu. Si daca chiar prestez ceva, musai trebuie sa dureze putin. Dar putin :)

Solutii alternative s-au gasit.  Profitam de faptul ca rosiile de anul acesta sunt absolut dementiale, asa ca o salata ma mai indur sa fac din cand in cand. Ce poate fi mai bun decat o salata de rosii cu ce gasesti prin frigider? O branza se gaseste intodeauna, mai adaugi o maslina, un ton, ceva... Nu imi ia mai mult de 10 minute, asa ca why the hell not?! Apoi, mancarea celor de la Homemade Food este fix pe gustul nostru, am descoperit si supele de la Calif... chiar n-ai cum sa mori de foame :) Plus ca il incurajez pe R sa-si dezvolte pasiunea sa culinara. Face nicte chestii asa de bune incat ar fi pacat sa irosim asa talent. Nu are nevoie decat de un gadget nou din cand in cand si retete pe masura. Ca unde nu-i provocare, nu-i nici spor :)

Bucataria ca o joaca... Prepelite delicioase!

Le aveam de ceva timp in congelator. Cand le-am comandat nu imi imaginam sa fie atat de mici. Cred ca erau cele mai mici prepelite din lume :) Atat de mici incat R a zis ca ar tebui sa fie ca la pescuit. Daca pestele este sub limita de marime, il arunci inapoi in balta :). Dar cu prepelitele astea, acum ca au sosit, ce sa facem? Plus ca nu mancasem nici unul dintre noi ever, asa ca why the hell not? :) Astfel ca dupa vreo doua luni de zile in care am tot glumit pe seama lor, le-a venit si randul.

Am cautat pe net ceva retete, dar ca de obicei am facut un melanj. Putin din una, putin din alta, am ajuns la combinatia perfecta intre ingredientele pe care le aveam in casa si nivelul de complexitate al metodei de gatire. In majoritatea retelor gasite, modul de pregatire parea mai complicat decat pentru un pui de o marime mai decenta :)

Am facut un bait din ulei de masline, usturoi verde tocat, salvie uscata, sare grunjoasa, piper si boia afumata. Am tavalit prepelitele prin acest amestec si le-am pus intr-o tigaie cu maner detasabil (mai tarziu va merge in cuptor, dar sa nu faceti ca mine si sa uitati sa indepartati manerul :)). Le-am rumenit pe toate partile, dupa care am pus putin vin rosu sec. Le-am mai lasat vreo 5 minute, dupa care am adaugat baitul ramas si ceva unt. Le-am acoperit si le-am bagat in cuptorul incins in prealabil la 200 grade C pentru aproximativ 20 minute. La final le-am mai lasat vreo 10 minute descoperite, sa se rumeneasca usor. Acesta a fost momentul in care am bagat tigaia cu tot cu maner. Maner care este din plastic. Norocul meu ca nici gradele si nici cele 10 minute cat l-am uitat in cuptor nu au fost suficiente sa topeasca nitel :)

Sunt extrem de migaloase. Daca muriti de foame sau nu sunteti cele mai rabdatoare persoane din lume sau pur si simplu urati sa va bagati degetele la bataie, nu vi le recomand. Dar daca doriti ceva fin si delicios, zic sa le incercati. Noua ne-au placut foarte mult. Atat de mult incat le-am refacut peste doua saptamani de la prima incercare si am si dat comanda de o noua tura :) Merg de minune cu niste cartofi noi si o salata verde. Prima data le-am servit doar cu salata, dar ulterior le-am servit cu cartofi noi fripti in putina untura, si peste care am aruncat o mana de mazare super fresh, si salata verde cu capsuni. S-a dovedit a fi foarte inspirata combinatia! Si sa nu uitam de vinul rosu sec pe care l-am desfacut special pentru dumnealor. Doar n-o sa irosim bunatate de vin?! :) 

In concluzie... declar deschis sezonul la prepelite! Pofta buna! :)

Bucataria ca o joaca... Psihedelic carpaccio :)

Carpaccio de vita as putea manca mai... oricand. De preferat la cina :) Se face repede si este o mega nebunie. 

Nu fac dupa vreo reteta anume, pentru ca in general nu respect retetele :). Totul la inspiratie sau in functie de ingredientele pe care le am la indemana. Se aseaza feliile de carne pe un platou, se stropesc cu zeama de lamaie si ulei de masline extravirgin si se asezoneaza cu sare si piper. Separat se pregateste o salata cu un dressing simplu (iarna prefer amestecurile la punga, dar din primavara pana in toamna, cat am acces la salata de gradina sunt mega happy joy :) si se aseaza peste carne. Se pot adauga capere, felii de rosii cherry, fasii de parmezan, nuci prajite etc.

Pur si simplu... un deliciu :) Pofta buna! 

P.S. Interesant fapt, am citit putin despre cum s-a nascut acest preparat. Se pare ca poarta numele unui pictor umanist, Vittore Carpaccio, desi initial preparatul nu-i era destinat lui, ci unei contese care nu avea voie sa manance altceva decat carne cruda :) Daca sunteti curiosi, puteti citit articolul aici.

 

Bucataria ca o joaca... Un mic dejun perfect

Dupa cum spuneam si aici, ziua buna incepe neaparat cu un mic dejun perfect. Dar care este mic dejunul perfect? Pai cred ca asta depinde de gustul fiecaruia.Tartinele cu avocado, somon afumat si ou moale pot face ca mic dejunul sa fie unul perfect. Cu conditia sa iti placa avocado :). Pentru ca stiu cateva persoane care stramba din nas cand aud de dumnealui. Ba ca e prea gras, ba ca nu are nici un gust... Dar uita cat de sanatos este. Iar daca-i adaugi putina lamaie, nici prea gras nu mai pare.

Reteta am luat-o de pe Le Blog Piquant, un blog tare fain si cu retete la fel, mai nou si cu bebei :) Dar ca sa va zic sincer, eu nu am facut aceasta reteta niciodata. Sotului meu ii place sa ma rasfete din cand in cand si ii mai place sa si gateasca. Numai bine pentru mine :) Chiar daca gateste rar, face o treaba a naibii de buna. Are deja cateva retete in palmares pe care le tot reface si care mie imi plac la nebunie. Asadar de ce sa mai obosesc si eu sa le prestez? N-are rost :)

Dar sa revenim la mic dejunul nostru perfect, sa vedeti cat este de simplu...

Se zdrobeste cu furculita miezul unui avocado, se amesteca cu sare, piper si zeama de lamaie. Cu aceasta pasta se ung cateva felii de paine prajita, iar deasupra se aseaza cateva bucatele de somon afumat si cate un ou moale.

Delicios si satios, poate fi si un brunch perfect. Cu un fresh de porto si o cafea. Mmm...

P.S. Recent am citit pe blogul Amei o reteta asemnatoare, doar ca este cu ton afumat si oua amestecate. Trebuie musai sa incercam si aceasta varianta. R, sper ca esti pe faza :)

Bucataria ca o joaca... Strawberry Fields Forever

Da, stiu. Cativa va veti stramba, cativa veti zice no way, dar sper ca macar cativa sa ziceti why not?! :) Si eu cand am citit pentru prima data aceasta reteta am strambat usor din nas. Capsuni si otet balsamic? Kind of strange, parerea mea :) Asa ca nu i-am dat prea multa atentie. Dar reteta mi-a tot revenit in minte, plus ca am tot vazut-o in diverse postari cu multe like-uri :). Doar e sezonul salatei si al capsunilor. Pai daca toata lumea o lauda cat de de buna si de minunata, de ce sa nu o incerc si eu?! Si chiar am facut-o, dupa ce zile la rand am tot uitat de intentia mea. Imi aduceam aminte tot a doua zi dimineata. Cu ciuda :) Asa ca, in momentul in care mi-am adus aminte, desi pieptul de pui era aproape gata, am decis sa o prestez rapid.

M-am inspirat de aici, dar am adaptat reteta la ingredientele pe care le aveam prin casa : salata verde creata, cateva capsuni (feliate), fasii de parmezan si nuci prajite. Pentru dressing am amestecat ulei de masline extravirgin, otet balsamic, sare, piper alb, un varf de cutit de boia dulce, putin zahar brun si jumatate de usturoi verde tocat (partea alba). Eu, dressing-ul pentru salata, prefer sa il fac intr-un borcan. Pun toate ingredientele in el, infiletez capacul bine si il agit energic. Dureaza 2 secunde :)

Rezultatul a fost unul delicios. Gustul este cel putin interesant si, cu siguranta, o voi reface cat de curand. Daca aveti curaj si sunteti curiosi, sau daca sunteti pur si simplu va plac capsunile, o puteti incerca si voi. S-ar putea sa va placa :) Daca nu, macar delectati-va cu asta :)

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Rasfat de duminica

Da, stiu. Astazi nu este duminica. Dar a fost. A fost si ieri, dar eu vorbesc acum despre o alta duminica, cam de acum vreo doua sau trei saptamani. Frumoasa a mai fost... Sotul meu ma tot rasfata in ultimul timp si intra in bucatarie din ce in ce mai des. Si nu doar pentru a manca ceva, dar si sa imi gateasca mie ceva delicios. Cum a fost si acest pranz... Steak de vita, creveti in unt, cu usturoi, cartofi copti cu sos de iaurt si ceapa verde, sos brun de ciuperci si rosii la gratar. Plus un vin rosu, sec si tare bun. O Dragaica, mai exact. Un adevarat festin, ce mai! He really made my day!!! :)

Bucataria ca o joaca... Paste, paste si iar... paste

In bucataria noastra se gatesc paste foarte des. Carbonara, cu dovlecel si bacon, cu pesto, cu sos gorgonzola sau cu creveti si rosii cherry sunt doar cateva din multitudinea de retete incercate. Numitorul comun este pasta proaspata. Si... pofta :) Totusi, o retetea ocupa un loc special...

Pastele cu somon afumat, asa cum le pregateste my favourite chef, R :), sunt cele mai bune paste din lume. Parerea mea, ce-i drept :) De preferat a fi facute cu paste proaspete si neaparat tagliolini :)

Ingrediente:

• 300 g paste proaspete;
• 1 ceapa tocata;
• 200 g somon afumat;
• 200 g smantana lichida 15%;
• 1 pahar de vin alb sec;
• 1 galbenus;
• patrunjel verde tocat;
• coaja rasa de la o lamaie;
• ulei de masline;
• sare, piper. 

Se pune la fiert o oala cu apa pentru paste. Cand fierbe apa, se adauga o lingurita rasa de sare si pastele. Acestea se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj, calculand timpii necesari, astfel incat sa fie gata in acelasi timp cu sosul.

Intre timp se caleste ceapa intr-o lingura de ulei de masline, pana devine transparenta. Intr-un bol se amesteca smantana cu galbenusul, vinul alb si coaja de lamaie. Se adauga peste ceapa calita si se tine pe foc mic pana se ingroasa putin. Spre final se adauga si somonul. Se mai tine pe foc maximum cinci minute. 

Se adauga sosului pastele si patrunjelul. Se serveste cu fasii de parmezan si un pahar de vin alb sec alaturi. Merge si un spumant rose :)

 Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Dilema culinara

Pilaf sarbesc sau risotto alla milanese? M-am tot gandit, m-am hotarat, dupa care m-am sucit si pana la urma am decis... pilaf sa fie :) Delicios si primavaratic. Usor de facut si satios.

Ceapa tocata se caleste intr-o lingura de ulei de masline, pana devine lucioasa. Se adauga ciupercile si se calesc impreuna pana se evapora zeama lasata. Se adauga si morcovul ras, pasta de ardei cu sare si orezul. Se adauga apa fierbinte si se lasa sa fiarba la foc mic pana se absoarbe aproape toata (proportia e care o prefer eu este 1 parte orez la 3 parti apa), iar orezul este fiert. La final se ia de pe foc si se incorporeaza o bucatica de unt.

Se presara cu patrunjel verde tocat si se serveste cu... pofta :) Eventual si cu un pahar de vin alb, sec si rece. Eu i-am adaugat si cateva fasii de parmezan. Asa mi-am potolit oarecum si pofta de risotto :). Iar cine doreste, poate adauga si ceva carne. Eu am zis pas de data aceasta...

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Coq au vin

De mult imi doream sa incerc un coq au vin, asa ca atunci cand am primit un cocos de curte, am stiut exact ce se va intampla cu el, sau macar cu pulpele dansului:). La fel, imi doream sa incerc o reteta de-a Juliei Child, asa ca nu e de mirare ca ma gandeam serios sa prestez coq au vin-ul dupa reteta ei. Am cautat reteta, am gasit-o, am citit-o si am concluzionat... prea complicata :) Am gasit oricum o multime de variante, si cum imi place sa si improvizez, am luat cate putin din fiecare si am facut un coq au vin absolut delicios. Poate unii vor zice ca daca nu am respectat reteta originala nu mai este coq au vin, dar am pus si "coq", am pus si "vin". De unde mie imi rezulta... coq au vin :) 

Totul s-a intamplat intr-o duminica suficient de friguroasa si ploioasa cat sa ne tina in casa...

Ingrediente:

 - 2 pulpe de cocos (cu tot cu spate);

- 250 g bacon;

- 3 cepe rosii (nu am gasit arpagic);

- 2 morcovi;

- 300 g ciuperci champignon;

- 350 ml vin rosu sec;

- 2 frunze dafin;

- coniac (pentru flambat);

- cimbru;

- 1 lingurita amidon;

- sare si piper.

Intr-o tigaie mare se prajeste baconul (eu nu am mai adaugat grasime), dupa care se scoate intr-un vas. Se rumenesc si bucatile de pulpa, pana devin aurii, dupa care se flambeaza cu putin coniac. Se scot, dupa care se soteaza pe rand: morcovul (rondele), ciupercile (taiate in jumatate) si ceapa (taiata in sferturi). La final se adauga toate legumele, carnea si baconul in tigaie, se condimeanteaza cu sare si piper, se adauga vinul rosu, foile de dafin si cimbrul. Se fierbe la foc mic pana se inmoaie carnea. La final, se adauga amidonul desfacut in putina apa si se mai fierbe putin, cat sa se lege sosul.

Se serveste cu piure de cartofi si neaparat cu un pahar de vin rosu sec, alaturi. Sau doua :)

Pofta buna!

P.S. Am avut ceva temeri cu flambarea (it was my first time :)), dar mi-au ajutat foarte mult sfaturile Laurei Laurentiu. Apropo, grozav blogul ei :)

Bucataria ca o joaca... Mic dejunul campionilor

Cine se trezeste de dimineata si isi pregateste un mic dejun pe cinste... are parte de energie pe parcusul intregii zile :) Asa m-am gandit cand am facut aceasta salata de fructe cu iaurt. Am pus bucati de portocala, kiwi si banane, dupa care mi-am adus aminte si de zmeura din congelator, precum si de vecina ei de sertar, inghetata dietetica de vanilie de la Betty Ice. Super buna combinatia!

Sa aveti o zi excelenta!

Bucataria ca o joaca... Primavara peste tot

De cateva zile am renuntat la cizme. Atatia pantofi isi asteapta randul la purtat, incat nu se mai putea amana acest moment :) E primavara deja. Si afara, si in casa! Parfumul zambilelor din borcan (nu am avut o vaza potrivita :)) si frumusetea movului lor mi-au adus primavara si in suflet! Ceva lipseste totusi pentru a fi o primavara perfecta, dar lucrurile sunt pe un fagas bun...

Si pentru ca ma inspira, am adus primavara si in farfuria mea :) Piept de pui cu camembert si garnitura de zucchini si rosii cherry la gratar, cu ulei de masline si busuioc. Colorat si delicios!

Oricum, ador aceste rosii cherry. Pe cat sunt de vesele si colorate, pe atat de bune sunt. Nu se compara cu cele din gradina mamei, dar pana una alta sunt cele mai bune rosii din extra sezon :)

O primavara frumoasa, tuturor!

Bucataria ca o joaca... Homemade bread

Nu este pentru prima data cand fac paine. Dar am facut acum atat de mult timp, ca parca nici nu as fi facut vreodata :) Chiar si asa, imi aduc perfect aminte ca a fost proaspata pe moment, dar a doua zi puteai sparge lejer capul oricui cu ea. Am mai facut o data si chifle pentru plijeskavica, chiar bune, dar parca nici astea nu se pun... :)

In fine, dupa ce m-am uitat pe zeci de retete, am ales-o pe cea mai simpla dintre cele ale caror ingrediente le aveam in casa. Chiar si asa, am realizat ca am doar jumatate din cantitatea de faina necesara, dar daca era sa ratez painea, macar era mai putina de aruncat :). Asa ca mi-am suflecat manecile si am purces la treaba.

Nu vreau sa insist asupra retetei. Este luata de pe blogul Edith's Kitchen si mai bine las link-ul. Cert este ca am avut ceva emotii, dar, desi nu consider ca mi-a iesit perfecta, este foarte buna. Intentionam sa o dau cu putin galbenus pe deasupra sau cu apa si sa presar susan sau mac, dar am uitat :). Iar tava am tapetat-o cu gris, fiindca faina, evident, nu mai aveam. Una peste alta, rezultatul este multumitor, asa ca sunt extrem de happy. Si cel mai important... este foarte buna si a doua zi!

Asadar, am mancat-o cu maxima placere si... o delicioasa zacusca de ciuperci facuta de mama mea :)

In concluzie, sunt hotarata sa mai fac cel putin inca o paine luna aceasta. Da, da. Stiu ca azi suntem in 24 februarie :). Am si ochit una deja, tot de pe blogul lui Edith, care nu necesita dospire.

Bucataria ca o joaca... In rolul principal... porumbul :)

De ceva timp, R imi tot cere mancare cu porumb. Domnului ii este pofta de porumb! Hm, curios. Intotdeauna am crezut ca uraste porumbul. Curat, ciudata situatie :) 

Am inceput timid cu o garnitura banala constand intr-un amestec din mazare, morcovi si porumb, sotat in ulei de masline, dupa care am continuat cu o "supa" de porumb. Am pus supa intre ghilimele, deoarece se vroia a fi o salata de ton cu porumb, salata verde si maioneza. Dar am avut surpriza ca, dupa ce am adaugat salata verde (spalata si foarte bine uscata) la amestecul de ton, porumb si maioneza, toata compozitia sa se transforme intr-o supa nu tocmai aratoasa. Nici gustul nu m-a prea incantat, caci salata era oarecum amaruie, asa ca de abia asteptam momentul revansei. 

Momentul revansei a fost astazi si a fost deliciooooos. De data aceasta chiar a iesit o salata :) Salata de ton cu porumb, castraveti murati si maioneza homemade! Si totul in aproximativ 15 minute! Oh, ador mancarurile delicioase, dar mai ales cele delicioase si rapid de facut :)

Ingrediente:

- 1 conserva ton bucati;

- 1 conserva porumb;

- 3 castraveti murati;

- maioneza;

- sare.

Porumbul se pune la scurs. Intre timp se taie castravetii felii subtiri (am preferat din cei murati in apa cu sare) si se prepara maioneza. 

Intr-un vas incapator se amesteca porumbul cu castravetii foarte bine storsi de zeama (ca doar nu vrem supa din nou :)), se adauga maioneza (eu am facut dintr-un ou intreg, dar am folosit mai putin de jumatate din maioneza obtinuta) si se amesteca bine. Se adauga si tonul si amesteca usor. Eu l-am adaugat la sfarsit tocmai ca sa nu il amestec prea mult si sa se marunteasca prea tare. Asta fiindca preferam tonul bucati :)

 

Se serveste cu paine proaspata si muuuuulta pofta! :)

 

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Tiramisu cu dragoste

 

 
Nu de mult am avut urmatorul dialog:

- Simo, daca vrei iti dau o reteta de Tiramisu. Este foarte, foarte bun!

- Hm, Tiramisu zici? Pai eu fac Tiramisu de vreo cinspe ani. Aceeasi reteta, de fiecare data :) Fac Tiramisu de pe vremea cand fie nu gaseam piscoturi, fie erau prea scumpe si foloseam pandispan in locul lor :)

(dupa vreo 30 secunde)

- De cinspe ani?!

- Da, de cinspe ani :)))))))) Stii, eu anul acesta implinesc 35 :)

Trebuie sa spun ca am purtat acest dialog cu o fata care nu e cu foarte multi ani mai tanara ca mine, dar care a descoperit abia recent placerea gatitului. Nu stiu exact care a fost concluzia pe care a tras-o, dar eu de la retetea mea nu ma abat nicidecum :) Am avut si numeroase discutii despre coniac/amaretto. Tu il pui in crema? Eu in cafea. Pai eu il pun in crema, pentru ca aceasta se face cu oua crude si alcoolul conserva. De asemenea, eu nu adaug niciodata albusurile la crema, desi in cele mai multe retete de Tiramisu asa se face. Oricum, chiar si in Italia retetele variaza de la o zona la alta. Precizez totusi ca reteta o am de la un italiano vero si o redau intocmai :)

Ingrediente:
 - 1 pachet de piscoturi Savoiardi (mare, de 400 g)

- cafea rece, fara zahar

- 5 galbenusuri (de preferat de la oua de casa)

- 4-5 linguri zahar pudra

- 500 g mascarpone (mai nou pun si cate 3 cutii de 250g - cu cat mai multa crema, cu atat mai bine :))

- aprox 50 ml amaretto / coniac

- cacao

In primul si primul rand, mentionez ca toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei.

Iar acum, sa-i dam bataie. Galbenusurile se freaca cu zaharul pudra pana se spumeaza. Se adauga mascarpone, putin cate putin. La sfarsit se adauga coniacul (nu pun amaretto doar pentru ca lui R nu-i place gustul de migdale). Neaparat se si gusta... coniacul :)

Piscoturile se trec prin cafea (se tin fff putin, altfel se inmoaie prea tare si se terciuiesc, oricum le mai inmoaie si crema), si se aseaza un strat intr-un vas mai inalt, peste care se toarna un strat de crema. Se pudreaza cu cacao. Se repeta figura si... gata. La rece cu el. Trebuie neaparat sa stea la frigider, sa se inmoaie piscoturile (eu il fac de obicei de cu seara si il las sa stea pana a doua zi, deci vreo 12 ore).

P.S. La 1/3 din piscoturi (pachet mic) - aprox 15 buc, am facut o crema din 3 galbenusuri, 3 ling zahar pudra, 250g mascarpone si coniac dupa gust. Ies cam 4-5 portii. Dar n-am mai facut asa putin de secole. :)

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... A venit toamna!

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac sau mai bine... sau mai bine da-mi sa mananc ceva :) O fi cantecul cantec si joaca joaca, dar foamea trebuie potolita cumva. Si fiindca toamna chiar a venit, desi s-a chinuit ceva pana sa ajunga la noi, ne-am gandit ca ar merge de minune ceva in ton cu anotimpul. Sau mai bine zis... domnul a poftit, doamna a gatit :) Am plecat de la un pui si o vanata, dar, dupa un brainstorming elaborat si o raita prin piata, am ajuns la o mancare de pui cu legume de toamna, zis si ghiveci, dupa cum urmeaza...

Ingrediente:

• cateva pulpe de pui dezosate;
• 2 dovlecei;
• 2 cartofi;
• 2 morcovi;
• 1 bucatica dintr-o radacina de telina;
• 2 ardei kapia;
• 1 ardei iute;
• 1 ceapa rosie;
• patrunjel;
• sare, piper.

Pulpele de pui dezosate le-am spalat, le-am zvantat bine, bine si le-am taiat in bucati mai mari. La fel si restul ingredientelor. Bineinteles, pe acestea mai intai le-am curatat si spalat, iar dupa aceia le-am taiat :)

Am prajit putin pulpele de pui in ulei de masline, le-am condimentat cu sare si piper, dupa care le-am scos intr-un vas termorezistent, suficient de mare cat sa incapa toate ingredientele. In uleiul ramas am calit pe rand si restul ingredientelor, de asemenea asezonandu-le pe fiecare cu sare si piper, iar la nevoie am mai adaugat cate putin ulei. Nu prea mult :)

Am pus toate legumele calite in tava, peste pulpele de pui, am presarat putin patrunjel verde tocat, dupa care le-am acoperit cu folie si le-am dat la cuptor. Le-am lasat sa bolboroseasca cam 45 de minute, la 200°C, dupa care am dat folia jos si le-am mai lasat vreo 20 de minute, sa scada putin zeama lasata de legume si sa se rumeneasca. 

Mancarea de pui cu legume de toamna se serveste fierbinte (ca doar ne este foame si cine are rabdare sa se racoreasca putin?! :)), stropita din abundenta cu smantana sau nu (in functie de cat ne permite silueta :)) si paine taraneasca. Neaparat dupa un pahar de tuica sau visinata, dupa preferintele fiecaruia :), si cu un pahar de vin rosu sec, dupa!

Pofta buna!

Later edit: Mancarea a fost delicioasa, deci se cere clar a se repeta prestatia. Dar neparat cu un adaos generos de ardei kapia, printre care, eventual, mai putem strecura si niste ardei iute in plus, caci unul singur nu face fata mancarii :)

Bucataria ca o joaca... It takes two, baby!

Cand Mona a postat pe Facebook link-ul care te duce spre reteta perfecta de Beef Stroganoff, lui Radu i s-a aprins un beculet. S-a aprins atat de tare, incat, daca ar fi avut timpul si ingredientele necesare, ar fi facut-o atunci, pe loc. Mancarea, evident :) Dar cum nu s-a putut exact in acel moment si cum intensitatea becului a inceput sa scada, au trecut cel putin trei saptamani pana ca Radu sa isi transpuna ideea in realitate. Bineinteles, a fost nevoie si de mine, caci intotdeauna prinde bine un mic imbold :)

Iata-ne asadar inaintea weekendului in care urma sa aiba loc marele experiment. Ne-am pregatit intens amandoi, atat fizic, cat si psihic :). Eu am listat din timp mai multe variante ale celebrei retete (desi Radu a ramas consecvent recomandarii Monei :)), Radu si-a facut, cu maxima acuratete, lista de cumparaturi si, hotarat lucru, ne-am promis sa ne trezim sambata dimineata cat mai devreme posibil si sa mergem rapid la cumparaturi, dupa care Radu isi va sufleca manecile si se va apuca de treaba. Totul bine organizat si bine pus la punct, cat seara, la orele 20 fix, sa ne vedem cu Cristina si Dan. 

Toate bune si frumoase. Sambata dimineata, la ora 7, eram deja amandoi in picioare, ne-am baut cafeaua, am si lenevit putin, iar la ora 9, cand Radu s-a cerut inapoi in pat, am zis ca totusi este timpul sa trecem la actiune. Zis si facut. Am facut un dus, ne-am imbracat, ne-am luat cu noi troller-ul pentru mancare si am purces la drum. Drumul nostru spre piata trece insa, invariabil, pe langa McDonald’s. Si ce sa vezi?! Cand ajung in drept cu dansu' , imi dau seama ca inca nu s-a facut ora 10, deci inca mai servesc micul dejun, adica pot sa imi iau un Sausage McMuffin, neaparat cu ou. Stiu, deja va doare ficatul, dar imi place chestia asta a lor la nebunie. Asa ca propun o mica oprire :). Mai ales ca nici nu mancasem inca nimic in dimineata cu pricina, iar cand am vazut Mac-ul in fata ochilor m-a palit brusc o maaaaare foame. Isi ia si Radu o cafea, asa ca uite-ne zabovind ceva mai mult de jumatate de ora. Dupa Mac am facut un mic ocol, cat sa trecem pe la posta, sa luam coletul cu furnituri mult asteptat. Daca tot era si un UniCredit prin zona si aveam nevoie de cash pentru piata, am trecut sa scot si bani, si uite asa ajungem in Kaufland putin dupa ora 11. Habar nu am ce am facut aici si pe unde ne-am invartit (cunosc magazinul si produsele perfect), dar eu am ajuns acasa pe la 1 si ceva, iar Radu, care a trecut si pe la Mega, sa ia ce nu am gasit in Kaufland, a ajuns aproape pe la 2. Si unde mai pui ca voiam sa trecem si prin piata... Asadar, cum sa te mai apuci de gatit, in aceste conditii si la astfel de ore? Hotarat lucru, reprogramam actiunea pentru a doua zi, iar intalnirea cu o ora mai devreme. Am mancat cate ceva din ce am gasit prin frigider, dupa care ne-am facut somnul de pranz. Nu de alta, dar vroiam sa fim fresh la intalnirea cu Cristina si Dan. Ceea ce ne-a reusit. Macar atat :)

 

A fost o seara tare placuta care s-a prelungit usor peste miezul noptii. Baietii au cam dat-o pe bere, asa ca a doua zi nu a fost una prea usoara pentru Radu al meu :). Dar promisiunile se fac pentru a fi respectate, nu-i asa?! Iar Radu are ceva defecte, dar cand vine de promisiuni, face tot posibilul sa si le tina. Asa ca duminica la pranz am mancat Beef Stroganoff si paste. Made by Radu, the Godfather of Goulash! :)  Mie mi-a placut foarte mult. Dar din pacate Radu nu a fost pe deplin multumit de prestatia lui. Ba ca nu e suficient de moale carnea, ba ca nu se simte ceapa, ba nu stiu ce... Oricum, ceva de genul „iarba nu-ti mai place...” :) Mofturi, dom'le! Ca eu mai vreau o portie, na!

Bucataria ca o joaca... Aventuri in bucatarie

Se zice ca atunci cand te mariti te apuca un soi de vrie. Sa gatesti, sa faci curat, ce mai... sa fii o adevarata gospodina. Teoria e ca o data cu maritisul vine si responsabilitatea sa iti hranesti barbatul, sa ai grija de el, sa-i speli, sa-i calci etc. De parca daca nu erai tu, saracul ar fi fost vai si amar de capul lui... In fine, gatitul mi-a facut placere dintotdeauna. Dar cu o conditie: sa aiba caracter sporadic! Nu imi place sa gatesc oricand, oricum, orice. Sunt asemenea unui artist caruia ii omori creativitatea daca ii spui ce si cum sa faca. Nu lucrez la comanda si nici cu materialul clientului :) Curatenia este un must si atat. Placere nu mi-a provocat decat rezultatul final. Procesul in sine mi se pare chinuitor si o fac de nevoie. De spalat ma descurc, ca, deh, s-a inventat masina de spalat, iar de calcat nu e cazul prea des, ca s-au inventat, de asemenea, fibrele care nu necesita calcare neaparata :) Dar chiar si asa, ma mai apuca cateodata cate o dorinta de a-mi testa aptitudinile de gospodina desavarsita wanna be. Si asa a fost si aseara...

Ca in fiecare weekend, am cumparat afine si zmeura, murele s-au terminat de mult... Si cum dulceata de afine mi se pare o delicatesa, am zis ca trebuie sa fac si eu, cu manutele mele, ca doar sunt femeie maritata, la casa mea. Asa ca aseara m-am apucat. Pana la urma m-am apucat cu mainile de cap, dar sa nu ne grabim... Ajungem si acolo :)

Primul pas a fost sa gasesc reteta perfecta, ca doar vroiam o dulceata perfecta. Google knows it better, asa ca am incins motorul de cautare. Bineinteles ca dintre toate retetele posibile eu am ales-o pe cea mai complicata. Daca e sa facem treaba buna, pai sa o facem de la inceput. Ce retete pentru incepatori?! Daca vrem o dulceata de exceptie, atunci si reteta trebuie sa fie pe masura.

Odata aleasa reteta, am zis sa purced la drum. Dupa ce mi-a luat vreo ora sa spal si sa curat afinele de codite si frunzulite (aveam buricele degetelor franjuri de la cat au stat in apa), le-am pus cu zahar si le-am lasat sa se odihneasca pana sa se topeasca si ultimul fir de zahar. Sau asa ar fi trebuit. Rabdarea m-a parasit insa pe la vreo 9, cand am realizat ca o sa ma prinda miezul noptii fierband la dulceata. Am pus amestecul pe foc, l-am fiert vreun sfert de ceas, dupa care a trebuit sa-l strecor si sa-l las vreo 10 minute in strecuratoare ca sa iau si ultima picatura de suc. Sucul astfel obtinut l-am pus la fiert si l-am tot fiert si l-am spumat pana s-a ingrosat putin, dupa care am pus inapoi si fructele de care l-am despartit cu atata brutalitate, plus zeama unei lamai. L-am mai fiert asa vreo cinci minute si gata... voila! Dulceata era numai buna de pus in borcane. Care borcane??? Uitasem de borcane :) Le-am gasit totusi destul de repede, le-am spalat si uscat foarte bine si le-am insirat pe o tava de metal. Pana la urma am umplut doar unul :) Mai maricel ce-i drept. L-am umplut, i-am pus capacul, l-am insurubat si... cu fundul in sus, va rugam! Ca asa scrie in procesul tehnologic. Sa se videze. Curat ghinion! Capacul nu a fost bine infiletat si a inceput sa curga siropul din dulceata. WTF?! Houston, we have a problem!!! A big one!  Repede am intors borcanul la locul lui, m-am uitat cu disperare la blatul plin de lichid sangeriu, cautam din priviri si laveta, dar ia-o de unde nu-i... Si iata momentul in care efectiv mi-am pus mainile in cap. M-am asezat pe un scaun si m-am uitat in jurul meu... Plin de vase murdare (cinci la numar), o lingura de lemn de acum vopsita in rosu, blatul plin de sirop din dulceata, cafetiera si toaster-ul decorate cu picatele rosii, prosopul de bucatarie, la fel, alb cu pete rosii. Totul era un haos. Si pentru ce? Pentru UN borcan cu dulceata de afine.

In afara de borcanul cu pricina, mi-a mai ramas echivalentul a inca o jumatate de borcan pe care sa il dam gata zilele acestea. Daca aveam borcane mai micute am fi avut de doua, dar asa vom infrunta iarna cu una bucata borcan cu dulceata de afine. Dar e made by me, nu-i asa ?! :)

Si, ca sa fie totul perfect, in frigider ma asteapta un kilogram de zmeura care se vrea dulceata. Zau, asa! Treaba-i asta?!

Bucataria ca o joaca... Sweets for my sweet

De felul meu nu devorez dulciuri. Sunt o gurmanda, dar cand vine vorba de dulce pot spune pas destul de usor. Doar ca in ultimul timp lucrurile parca s-au schimbat putin... Plus ca am suficienta sustinere! Si cred ca si vremea urata de afara cere ceva ducle si fierbinte :)) Si uite-ma ca in ultimul timp am ajuns sa fac 2 - 3 deserturi pe saptamana. Cineva sa ma opreasca! :)))

Unul dintre deserturile cu adevarat reusite a fost Chocolate Lava, briose de ciocolata cu mijloc moale... o adevarata nebunie :)

Se face foarte usor si este un desert foarte bun atat cald, cat si rece... Cat este cald seamana mult cu o ciocolada calda din aceea ca o crema foarte groasa, iar rece aduce a trufe de cioco.

Intr-o craticioara cu fundul gros se topesc impreuna 200 g unt si 300 g cioco amaruie. Se tine pe foc doar cat sa se topeasca putin, se ia deoparte si se amesteca bine. Iar se pune putin pe foc, dupa care iar se ia deoparte si se amesteca… Si tot asa pana se omogenizeaza amestecul. Daca se tine prea mult pe foc, exista riscul ca ciocolata sa se incalzeasca prea tare si sa se zahariseasca si atunci… poti sa o arunci :)

Separat, se amesteca 2 oua intregi cu 3 linguri de faina si 3 linguri de zahar tos. In amestecul obtinut se incorporeaza, putin cate putin, amestecul de ciocolata. Acesta nu trebuie sa fie prea cald, altfel riscam o omleta . Compozitia finala se pune in forme de muffins din silicon sau in cescute, care se pun intr-o tava ce se infoliaza si se da la rece pt aprox 30 de min. De obicei sar peste aceasta etapa, ca nu am atata rabdare :)

Eu am o tava din silicon cu 6 forme, iar in fiecare forma am pus cate o hartiuta, ca tava nu este prea inalta si nici nu stiu daca altfel le-as putea scoate din forme. Ideal este sa se faca in vase separate. Ies intre 6 si 8 bucati, in functie de marimea formelor in care se fac.

Se introduc in cuptorul incins la 200°C pt 12-15 min sau pana incep sa crape la suprafata. Este indicat sa se verifice dupa 10 min. Daca se tin putin mai mult, mijlocul nu mai ramane moale, dar sunt foarte bune rau si asa :) 

Pofta buna!