Bucatareala 2.0

Pentru ca ne place sa gatim si pentru ca vroiam oarecum sa separ oalele de bijuterii :), am dat drumul unui mic "proiect", Bucatareala 2.0.

"De ce Bucatareala 2.0? Nici noi nu stim. Asa ne-a venit… Suntem doi amatori in ale bucatarelii. Corporatisti in timpul saptamanii, “evadati” in weekend. Nu ne luam prea tare in serios, dar nici nu ne dam batuti cu una, cu doua :)"

Si nu am inceput cu orice, ci cu un desert aproape decadent... Tarta rustica cu prune! O nebunie :)

P.S. Ne gasiti si pe FB: Bucatareala 2.0

La final de vara

Iata-ne si la final de vara. Cred, totusi, ca anotimpul cald mai are ceva de spus, desi nu pare sa mai aiba prea multa forta. :) Habar nu am cand a trecut, parca mai ieri venea iepurasul, iar azi imi pun deja o paturica pe picioare si beau un ceai caldut, in timp ce ma uit la un film siropos... Poate mi se pare ca s-a dus asa repede si din cauza ca nu a fost o vara excesiv de calduroasa, ci pe alocuri chiar capricioasa. A fost cum a fost si mi-a placut. :)

Nu am avut parte de concediu, am iesit din Bucuresti doar un weekend, dar am avut parte de cele mai multe vizite de cand sunt aici. A fost fain, a fost intens, a fost...

In weekendul in care am iesit din Bucuresti am fost la mare. Norocul nostru ca am fost intr-o companie absolut adorabila si intr-o perioada in care plajele nu erau foarte aglomerate. Ne-am odihnit, ne-am jucat, am mancat si am baut. Altceva chiar nu era de facut. Am fost in Saturn. Obosita si parca lasata in paragina, statiunea este cam deprimanta. Ziua mai este cum este, gasesti un sezlong si o terasa decenta unde sa mananci, dar seara centrul ei se transforma intr-un balci oribil, cu mirosuri si zgomote pe masura. Dar cum spuneam, compania a facut totul, ne-am bucurat de ea si overall a fost un weekend reusit.

Am avut parte si de cea mai faina surpriza, cand mi s-a organizat un mic party de ziua mea. A fost planificat pana in cel mai mic detaliu de cele doua domnisoare organizatoare :) si am primit cel mai fain si mai bun tort ever, plin de ciocolata si zmeura, de la Cofetareasa Vesela :) Va multumesc pentru a mia oara, dragilor!

Mi-am achizitionat materiale noi si am facut bijuterii care-mi sunt dragi. De unele m-am despartit, pe altele le-am pastrat pentru mine :), dar mai sunt cateva care isi cauta stapane. De jucat, ma joc in continuare aici :)

Ne-am bucurat de parcuri si terase, de soare si de muzica buna, de momente de relaxare si mancare buna.

Da, de mancare buna :) Caci si din punct de vedere culinar a fost o vara buna. Chiar foarte buna! :) Salata verde cu capsuni a declansat jihadul. Dupa care au tot urmat... Home made pesto genovese (chiar si pe paine :)), vinete evantai, mozzarella caprese, fantasticele rosii de la CAP Garbanesti, paste cu pesto si rosii cherry sunt doar cateva dintre mancarurile care au fost si sunt inca on repeat :) Nu fara un prosecco sau o bere rece, bien sur, si cate un desert homemade din cand in cand :) Acum am lasat-o mai moale si incercam the healthy way. Sa speram ca o sa ne si iasa!

In concluzie, nu ne mai putem dori decat ca si toamna va fi la fel de buna! Doamne-ajuta :)

Bucataria ca o joaca... Chec cu mac si lamaie

Seria dulciurilor continua cu un alt chec, de aceasta data cu mac si lamaie. Cineva care a gustat a zis ca nu are gust de chec, dar cu siguranta este o prajitura delicioasa :)

Mie de fapt imi era pofta de o prajitura cu mac, oricare ar fi fost ea, si initial gasisem o reteta in combinatie cu ceva ciocolata, dar combinatia aceasta cu lamaie mi s-a parut mult mai potrivita pentru caldura verii, astfel incat cea cu ciocolata a fost amanata mai pe toamna :)

Ca si data trecuta m-am inspirat tot din caietul cu retete a lui Vio, dar am facut doar un chec din cele doua cate ar fi iesit din reteta ei. Totusi ar fi trebuit sa transform reteta pentru sase oua cat sa iasa un chec potrivit pentru tava mea. Acesta a fost usor prea micut :).

Ingrediente:

• 4 oua;
• 125 g zahar;
• 125 g unt;
• 125 g faina;
• 50 g mac;
• 1 lamaie;
• 1/2 plic praf de copt.

Se bat albusurile spuma tare, adaugand zaharul treptat, pana ce compozitia devine tare si lucioasa. Separat, se mixeaza galbenusurile impreuna cu untul moale, dupa care se incorporeaza acest amestec, treptat, in compozitia de albusuri. Se adauga coaja rasa si zeama lamaii si se omogenizeaza. Macul se amesteca cu faina si praful de copt si se adauga usor in compozitie. Amestecul astfel obtinut se pune in forma de chec tapetata cu hartie de copt. Se introduce in cuptorul preincalzit la 175 °C si se tine pana se rumeste usor deasupra. Se incearca cu scobitoarea.

Se feliaza cand este complet racit. Asta pentru cine are rabdare :)

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Chec in trei culori

Da, stiu. Trebuie sa ma laud :) Fac atat de rar prajituri, incat nu pot pastra secretul oricat m-as stradui :)

Reteta am luat-o din caietul cu retete a lui Vio. Are atat de multe retete interesante si, mai ales, foarte bine explicate, ca nu mi-ar ajunge viata intreaga sa le prestez. Bine, mai ales la cat de rar aprind eu cuptorul, dar asta este alta poveste :)

Checul se face foarte usor si necesita putine ingrediente. Asadar, daca te loveste subit pofta de dulce si ai chef sa prestezi ceva, reteta aceasta este ideala. Bine, cu conditia sa iti si placa checurile. Rar lipsesc aceste ingrediente dintr-o bucatarie. Desi si treaba asta este oarecum relativa, ca stiu si eu cel putin una, dar nu zic care :) Asadar avem nevoie de urmatoarele:

Pentru partea galbena:

• 6 galbenusuri;
• 3 linguri zahar;
• 3 linguri ulei;
• 3 linguri faina;
• 1/2 lingurita praf de copt;
• esenta vanilie. 

Pentru dunga neagra: 3 -4 linguri cacao

Pentru partea alba:

•  6 albusuri;
• 3 linguri zahar pudra;
• 3 linguri ulei;
• 3 linguri faina;
• 1/2 lingurita praf de copt;
• esenta vanilie.

Se freaca galbenusurile cu zaharul pana se spumeaza. Se adauga uleiul, esenta, iar la final, faina cernuta si amestecata cu praful de copt.

Albusurile de bat spuma impreuna cu zaharul, pana cand compozitia devine tare si lucioasa ca o bezea. Se adauga uleiul, esenta, iar la final, faina cernuta si amestecata cu praful de copt.

Intr-o tava de chec, unsa cu putin ulei si tapetata cu faina, se pune compozitia galbena. Peste aceasta se cerne cacaoa astfel incat sa fie acoperita in intregime, iar deasupra se pune compozitia alba si se niveleaza usor. Eu am pus si niste coacaze congelate, dar le recomand doar daca nu va deranjeaza ca la taiere murdaresc blatul si se oxideaza si arata oarecum creepy :) Dar mie imi place gustul lor dulce acrisor. Se introduce in cuptorul incins in prealabil la aproximativ 175 °C, pana se rumeste. Se incearca cu scobitoarea.

Se feliaza dupa ce se raceste complet si se pudreaza cu zahar vanilat, dar eu am uitat :).

Overall mi-a placut consistenta si gustul si ma gandesc serios ca data viitoare sa fac muffinsi din aceeasi compozitie. Si atunci pot sa pun si mai multe coacaze. Yummiiiiiii :)

Pofta buna!

Bucataria ca o joaca... Analele istoriei

Daca va place prajitura cu ciocolata si nuca, atunci cu siguranta va va placea si aceasta. Desi nu are ciocolata, ci o crema cu cacao, consistenta si gustul duce mult spre aceasta. Este mai mult un fursec decat o prajitura, dar este unul cremos si delicios :) Reteta o am de la Mona si, desi am mancat deseori la ea, nu am indraznit pana acum sa o incerc. Dar, cum fiecare lucru vine la timpul lui, iata ca i-a venit si ei randul. Mie mi-a luat ceva mai mult de o ora (pe blog, Mona estimeaza un timp de 50 de minute), dar nu mi s-a parut dificil de prestat. Probabil daca mai exersez, va scadea si timpul necesar :) Legat de nume, nici ea, nici eu nu stim de unde vine, dar ma gandesc ca, fiind o retetea destul de veche (ea o stie de mic copil), am putea spune ca se trage de undeva de demult, din analele istoriei. Parerea mea :)

Revenind la prajitura, avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

• 240g unt
• 400g zahar
• 70g faina
• 4 oua
• 150g nuca macinata
• 2 linguri cacao  

140g din cantitatea de unt se freaca cu 180g zahar farin. Se adauga nuca macinata si albusurile batute spuma, iar la final faina. Compozitia se intinde in strat subtire si uniform intr-o tava tapetata cu hartie de copt (eu am folosit tava standard a aragazului) si se coace la 175 °C pana se rumeneste usor pe margini. Se verifica cu scobitoarea daca este gata. Se scoate din cuptor si asa calda se intinde peste foaie urmatoarea compozitie: 4 galbenusuri frecate cu 120g zahar. Se pune in cuptorul stins pana face crusta. 

Cand s-a racit, se unge cu urmatoarea crema: 100g zahar se amesteca cu 2 linguri de cacao si 100g unt frecat.  Deasupra se presara cu nuca macinata. 

Se portioneaza in dreptunghiuri lungi si subtiri si se serveste. Cu drag si pofta :)

Bucataria ca o joaca... Tiramisu cu dragoste

 

 
Nu de mult am avut urmatorul dialog:

- Simo, daca vrei iti dau o reteta de Tiramisu. Este foarte, foarte bun!

- Hm, Tiramisu zici? Pai eu fac Tiramisu de vreo cinspe ani. Aceeasi reteta, de fiecare data :) Fac Tiramisu de pe vremea cand fie nu gaseam piscoturi, fie erau prea scumpe si foloseam pandispan in locul lor :)

(dupa vreo 30 secunde)

- De cinspe ani?!

- Da, de cinspe ani :)))))))) Stii, eu anul acesta implinesc 35 :)

Trebuie sa spun ca am purtat acest dialog cu o fata care nu e cu foarte multi ani mai tanara ca mine, dar care a descoperit abia recent placerea gatitului. Nu stiu exact care a fost concluzia pe care a tras-o, dar eu de la retetea mea nu ma abat nicidecum :) Am avut si numeroase discutii despre coniac/amaretto. Tu il pui in crema? Eu in cafea. Pai eu il pun in crema, pentru ca aceasta se face cu oua crude si alcoolul conserva. De asemenea, eu nu adaug niciodata albusurile la crema, desi in cele mai multe retete de Tiramisu asa se face. Oricum, chiar si in Italia retetele variaza de la o zona la alta. Precizez totusi ca reteta o am de la un italiano vero si o redau intocmai :)

Ingrediente:
 - 1 pachet de piscoturi Savoiardi (mare, de 400 g)

- cafea rece, fara zahar

- 5 galbenusuri (de preferat de la oua de casa)

- 4-5 linguri zahar pudra

- 500 g mascarpone (mai nou pun si cate 3 cutii de 250g - cu cat mai multa crema, cu atat mai bine :))

- aprox 50 ml amaretto / coniac

- cacao

In primul si primul rand, mentionez ca toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei.

Iar acum, sa-i dam bataie. Galbenusurile se freaca cu zaharul pudra pana se spumeaza. Se adauga mascarpone, putin cate putin. La sfarsit se adauga coniacul (nu pun amaretto doar pentru ca lui R nu-i place gustul de migdale). Neaparat se si gusta... coniacul :)

Piscoturile se trec prin cafea (se tin fff putin, altfel se inmoaie prea tare si se terciuiesc, oricum le mai inmoaie si crema), si se aseaza un strat intr-un vas mai inalt, peste care se toarna un strat de crema. Se pudreaza cu cacao. Se repeta figura si... gata. La rece cu el. Trebuie neaparat sa stea la frigider, sa se inmoaie piscoturile (eu il fac de obicei de cu seara si il las sa stea pana a doua zi, deci vreo 12 ore).

P.S. La 1/3 din piscoturi (pachet mic) - aprox 15 buc, am facut o crema din 3 galbenusuri, 3 ling zahar pudra, 250g mascarpone si coniac dupa gust. Ies cam 4-5 portii. Dar n-am mai facut asa putin de secole. :)

Pofta buna!