vineri, 30 noiembrie 2012

Giveaway time!

Cu putina intarziere, dar la fel de multa bucurie si emotie, anunt primul giveaway sponsorizat de Din Joaca! Bineinteles ca nu ar fi fost persoana mai potrivita decat Aurora Toma si al ei blog pentru a-l gazdui!

Pentru mai multe detalii va invit pe blogul Aurorei!


duminică, 25 noiembrie 2012

Pearls and flowers...

... and a biiiiig heart for my dear Ari :)

Set compus din colier la baza gatului si cercei cu surub, din perle seashell si accesorii  metalice bronz.




marți, 20 noiembrie 2012

Cute hair bun


Abia aştept să îmi crească părul, suficient cât să îmi fac şi eu un coc atît de cute :)

luni, 19 noiembrie 2012

Sweet as candy

Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi, e frig si umezeala. Astfel ca putina culoare ar mai putea indulci putin atmosfera :)













duminică, 11 noiembrie 2012

Bucataria ca o joaca... A venit toamna!

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac sau mai bine... sau mai bine da-mi sa mananc ceva :) O fi cantecul cantec si joaca joaca, dar foamea trebuie potolita cumva. Si fiindca toamna chiar a venit, desi s-a chinuit ceva pana sa ajunga la noi, ne-am gandit ca ar merge de minune ceva in ton cu anotimpul. Sau mai bine zis... domnul a poftit, doamna a gatit :) Am plecat de la un pui si o vanata, dar, dupa un brainstorming elaborat si o raita prin piata, am ajuns la o mancare de pui cu legume de toamna, zis si ghiveci, dupa cum urmeaza...

Ingrediente:
  • cateva pulpe de pui dezosate;
  • 2 dovlecei;
  • 2 cartofi;
  • 2 morcovi;
  • 1 bucatica dintr-o radacina de telina;
  • 2 ardei kapia;
  • 1 ardei iute;
  • 1 ceapa rosie;
  • patrunjel;
  • sare, piper.

Pulpele de pui dezosate le-am spalat, le-am zvantat bine, bine si le-am taiat in bucati mai mari. La fel si restul ingredientelor. Bineinteles, pe acestea mai intai le-am curatat si spalat, iar dupa aceia le-am taiat :)


Am prajit putin pulpele de pui in ulei de masline, le-am condimentat cu sare si piper, dupa care le-am scos intr-un vas termorezistent, suficient de mare cat sa incapa toate ingredientele. In uleiul ramas am calit pe rand si restul ingredientelor, de asemenea asezonandu-le pe fiecare cu sare si piper, iar la nevoie am mai adaugat cate putin ulei. Nu prea mult :)



Am pus toate legumele calite in tava, peste pulpele de pui, am presarat putin patrunjel verde tocat, dupa care le-am acoperit cu folie si le-am dat la cuptor. Le-am lasat sa bolboroseasca cam 45 de minute, la 200°C, dupa care am dat folia jos si le-am mai lasat vreo 20 de minute, sa scada putin zeama lasata de legume si sa se rumeneasca. 

Mancarea de pui cu legume de toamna se serveste fierbinte (ca doar ne este foame si cine are rabdare sa se racoreasca putin?! :)), stropita din abundenta cu smantana sau nu (in functie de cat ne permite silueta :)) si paine taraneasca. Neaparat dupa un pahar de tuica sau visinata, dupa preferintele fiecaruia :), si cu un pahar de vin rosu sec, dupa!


Pofta buna!

Later edit: Mancarea a fost delicioasa, deci se cere clar a se repeta prestatia. Dar neparat cu un adaos generos de ardei kapia, printre care, eventual, mai putem strecura si niste ardei iute in plus, caci unul singur nu face fata mancarii :)

duminică, 16 septembrie 2012

Bucataria ca o joaca... It takes two, baby!

Cand Mona a postat pe Facebook link-ul care te duce spre reteta perfecta de Beef Stroganoff, lui Radu i s-a aprins un beculet. S-a aprins atat de tare, incat, daca ar fi avut timpul si ingredientele necesare, ar fi facut-o atunci, pe loc. Mancarea, evident :) Dar cum nu s-a putut exact in acel moment si cum intensitatea becului a inceput sa scada, au trecut cel putin trei saptamani pana ca Radu sa isi transpuna ideea in realitate. Bineinteles, a fost nevoie si de mine, caci intotdeauna prinde bine un mic imbold :)

Iata-ne asadar inaintea weekendului in care urma sa aiba loc marele experiment. Ne-am pregatit intens amandoi, atat fizic, cat si psihic :). Eu am listat din timp mai multe variante ale celebrei retete (desi Radu a ramas consecvent recomandarii Monei :)), Radu si-a facut, cu maxima acuratete, lista de cumparaturi si, hotarat lucru, ne-am promis sa ne trezim sambata dimineata cat mai devreme posibil si sa mergem rapid la cumparaturi, dupa care Radu isi va sufleca manecile si se va apuca de treaba. Totul bine organizat si bine pus la punct, cat seara, la orele 20 fix, sa ne vedem cu Cristina si Dan. 

Toate bune si frumoase. Sambata dimineata, la ora 7, eram deja amandoi in picioare, ne-am baut cafeaua, am si lenevit putin, iar la ora 9, cand Radu s-a cerut inapoi in pat, am zis ca totusi este timpul sa trecem la actiune. Zis si facut. Am facut un dus, ne-am imbracat, ne-am luat cu noi troller-ul pentru mancare si am purces la drum. Drumul nostru spre piata trece insa, invariabil, pe langa McDonald’s. Si ce sa vezi?! Cand ajung in drept cu dansu' , imi dau seama ca inca nu s-a facut ora 10, deci inca mai servesc micul dejun, adica pot sa imi iau un Sausage McMuffin, neaparat cu ou. Stiu, deja va doare ficatul, dar imi place chestia asta a lor la nebunie. Asa ca propun o mica oprire :). Mai ales ca nici nu mancasem inca nimic in dimineata cu pricina, iar cand am vazut Mac-ul in fata ochilor m-a palit brusc o maaaaare foame. Isi ia si Radu o cafea, asa ca uite-ne zabovind ceva mai mult de jumatate de ora. Dupa Mac am facut un mic ocol, cat sa trecem pe la posta, sa luam coletul cu furnituri mult asteptat. Daca tot era si un UniCredit prin zona si aveam nevoie de cash pentru piata, am trecut sa scot si bani, si uite asa ajungem in Kaufland putin dupa ora 11. Habar nu am ce am facut aici si pe unde ne-am invartit (cunosc magazinul si produsele perfect), dar eu am ajuns acasa pe la 1 si ceva, iar Radu, care a trecut si pe la Mega, sa ia ce nu am gasit in Kaufland, a ajuns aproape pe la 2. Si unde mai pui ca voiam sa trecem si prin piata... Asadar, cum sa te mai apuci de gatit, in aceste conditii si la astfel de ore? Hotarat lucru, reprogramam actiunea pentru a doua zi, iar intalnirea cu o ora mai devreme. Am mancat cate ceva din ce am gasit prin frigider, dupa care ne-am facut somnul de pranz. Nu de alta, dar vroiam sa fim fresh la intalnirea cu Cristina si Dan. Ceea ce ne-a reusit. Macar atat :)
 
A fost o seara tare placuta care s-a prelungit usor peste miezul noptii. Baietii au cam dat-o pe bere, asa ca a doua zi nu a fost una prea usoara pentru Radu al meu :). Dar promisiunile se fac pentru a fi respectate, nu-i asa?! Iar Radu are ceva defecte, dar cand vine de promisiuni, face tot posibilul sa si le tina. Asa ca duminica la pranz am mancat Beef Stroganoff si paste. Made by Radu, the Godfather of Goulash! :)  Mie mi-a placut foarte mult. Dar din pacate Radu nu a fost pe deplin multumit de prestatia lui. Ba ca nu e suficient de moale carnea, ba ca nu se simte ceapa, ba nu stiu ce... Oricum, ceva de genul „iarba nu-ti mai place...” :) Mofturi, dom'le! Ca eu mai vreau o portie, na!

miercuri, 5 septembrie 2012

Bucataria ca o joaca... Aventuri in bucatarie

Se zice ca atunci cand te mariti te apuca un soi de vrie. Sa gatesti, sa faci curat, ce mai... sa fii o adevarata gospodina. Teoria e ca o data cu maritisul vine si responsabilitatea sa iti hranesti barbatul, sa ai grija de el, sa-i speli, sa-i calci etc. De parca daca nu erai tu, saracul ar fi fost vai si amar de capul lui... In fine, gatitul mi-a facut placere dintotdeauna. Dar cu o conditie: sa aiba caracter sporadic! Nu imi place sa gatesc oricand, oricum, orice. Sunt asemenea unui artist caruia ii omori creativitatea daca ii spui ce si cum sa faca. Nu lucrez la comanda si nici cu materialul clientului :) Curatenia este un must si atat. Placere nu mi-a provocat decat rezultatul final. Procesul in sine mi se pare chinuitor si o fac de nevoie. De spalat ma descurc, ca, deh, s-a inventat masina de spalat, iar de calcat nu e cazul prea des, ca s-au inventat, de asemenea, fibrele care nu necesita calcare neaparata :) Dar chiar si asa, ma mai apuca cateodata cate o dorinta de a-mi testa aptitudinile de gospodina desavarsita wanna be. Si asa a fost si aseara...

Ca in fiecare weekend, am cumparat afine si zmeura, murele s-au terminat de mult... Si cum dulceata de afine mi se pare o delicatesa, am zis ca trebuie sa fac si eu, cu manutele mele, ca doar sunt femeie maritata, la casa mea. Asa ca aseara m-am apucat. Pana la urma m-am apucat cu mainile de cap, dar sa nu ne grabim... Ajungem si acolo :)


Primul pas a fost sa gasesc reteta perfecta, ca doar vroiam o dulceata perfecta. Google knows it better, asa ca am incins motorul de cautare. Bineinteles ca dintre toate retetele posibile eu am ales-o pe cea mai complicata. Daca e sa facem treaba buna, pai sa o facem de la inceput. Ce retete pentru incepatori?! Daca vrem o dulceata de exceptie, atunci si reteta trebuie sa fie pe masura.


Odata aleasa reteta, am zis sa purced la drum. Dupa ce mi-a luat vreo ora sa spal si sa curat afinele de codite si frunzulite (aveam buricele degetelor franjuri de la cat au stat in apa), le-am pus cu zahar si le-am lasat sa se odihneasca pana sa se topeasca si ultimul fir de zahar. Sau asa ar fi trebuit. Rabdarea m-a parasit insa pe la vreo 9, cand am realizat ca o sa ma prinda miezul noptii fierband la dulceata. Am pus amestecul pe foc, l-am fiert vreun sfert de ceas, dupa care a trebuit sa-l strecor si sa-l las vreo 10 minute in strecuratoare ca sa iau si ultima picatura de suc. Sucul astfel obtinut l-am pus la fiert si l-am tot fiert si l-am spumat pana s-a ingrosat putin, dupa care am pus inapoi si fructele de care l-am despartit cu atata brutalitate, plus zeama unei lamai. L-am mai fiert asa vreo cinci minute si gata... voila! Dulceata era numai buna de pus in borcane. Care borcane??? Uitasem de borcane :) Le-am gasit totusi destul de repede, le-am spalat si uscat foarte bine si le-am insirat pe o tava de metal. Pana la urma am umplut doar unul :) Mai maricel ce-i drept. L-am umplut, i-am pus capacul, l-am insurubat si... cu fundul in sus, va rugam! Ca asa scrie in procesul tehnologic. Sa se videze. Curat ghinion! Capacul nu a fost bine infiletat si a inceput sa curga siropul din dulceata. WTF?! Houston, we have a problem!!! A big one!  Repede am intors borcanul la locul lui, m-am uitat cu disperare la blatul plin de lichid sangeriu, cautam din priviri si laveta, dar ia-o de unde nu-i... Si iata momentul in care efectiv mi-am pus mainile in cap. M-am asezat pe un scaun si m-am uitat in jurul meu... Plin de vase murdare (cinci la numar), o lingura de lemn de acum vopsita in rosu, blatul plin de sirop din dulceata, cafetiera si toaster-ul decorate cu picatele rosii, prosopul de bucatarie, la fel, alb cu pete rosii. Totul era un haos. Si pentru ce? Pentru UN borcan cu dulceata de afine.
In afara de borcanul cu pricina, mi-a mai ramas echivalentul a inca o jumatate de borcan pe care sa il dam gata zilele acestea. Daca aveam borcane mai micute am fi avut de doua, dar asa vom infrunta iarna cu una bucata borcan cu dulceata de afine. Dar e made by me, nu-i asa ?! :)


Si, ca sa fie totul perfect, in frigider ma asteapta un kilogram de zmeura care se vrea dulceata. Zau, asa! Treaba-i asta?!

duminică, 2 septembrie 2012

Si am spus DA....

Dupa 14 ani de bune si rele, dar mai ales bune si foarte bune :), ne-am hotarat ca ar fi cazul sa ne luam cu acte in regule. Eram deja ultimii mohicani, toata lumea ne batea la cap cu chestia asta, noi tot o dadeam pe aia cu "lasa, draga, ca noi avem ceva ce ne tine mai uniti decat orice alt act (creditul imobiliar luat impreuna pe 30 ani :))", ca asa si pe dincolo...  Dar uite ca a venit si clipa cea mare, cand, indubitabil si fara echivoc, am spus DA :)


Nu am facut decat cununia civila si un party cu prietenii apropiati, pe parinti, unchi si matusi lasandu-i sa petreaca separat, in curte, la parintii mei, cu gratare si alte bunataturi. A fost o buna idee, fiindca astfel s-a distrat toata lumea. Seniorii, probabil, ar fi fost ceva mai retinuti in toata nebunia aia a noastra si poate ca nu s-ar fi simtit tocmai in largul lor. Asa, au facut si ei un chef de pomina :)

Desi ne hotarasem cu luni bune inainte, eu tot nu stiam cum as vrea sa fie party-ul. Stiam ca nu vrem nunta traditionala. dar chiar si asa, nu stiam clar ce si cum. Pana intr-o buna dimineata, cand m-am trezit pe la 7, am luat o hartie si un pix si am inceput sa scriu... Aveam in cap tot. Scenariu, buget, plan de actiune. Eram asemenea unui scriitor caruia ii vine inspiratia dupa o perioada lunga de chinuri si strofocari. Nu mai aveam nici un dubiu. So, let the party begin!


Overall, "nunta care n-a fost nunta" a fost o buna ocazie sa ne dam seama ce prieteni minunati avem. Stiam asta deja de mult, nu aveam nevoie de confirmare, dar chiar si asa, nu ne asteptam la imensa surpriza pe care ne-au pregatit-o. In timp ce noi ne straduiam sa organizam totul de la distanta (party-ul s-a tinut la Timisoara, noi locuind in Bucuresti), ei se intalneau si conspirau. Cu alte cuvinte, ne-au organizat un super mega hot party, cu mancare delicioasa si bautura garla, cel mai fain DJ, KuKy, plus una mare surpriza: un recital live a patru super baieti, Prime. Mi-am dorit din totdeauna un band live la petrecerea mea de nunta, inca dinainte de a sti cum sa fie petrecerea, dar nu stiu de ce mi se parea nerealista dorinta mea, incat nici nu mi-am mai batut capul cu asta. Asadar, oricine si-ar putea imagina cam ce a insemnat aceasta surpriza pentru mine :) 


Am bifat si cateva absente, nu multe, dar au fost toate motivate. Imi pare rau ca nu au fost fizic cu noi, dar cu siguranta au fost spiritual alaturi de noi. Chiar si in cateva poze care au facut parte din decor :)


Apropo de decor, pot spune ca mi-a placut la nebunie. Simplu, cu un oarecare iz vintage, dar de efect. Am cumparat lumanari romantice si felinare de la IKEA, le-am combinat cu niste aranjamente florale in ton cu buchetul meu din flori de lizianthus, niste pompoane si confetti in forma de floricele roz, care au contrastat foarte fain cu maro-ul terasei de la People Caffe, plus o multime de poze cu noi si prietenii nostri dragi. Bineinteles ca tot ei s-au ocupat de aranjarea terasei, asa ca pozele cu ei au fost, desi fara o clara intentie, un omagiu binevenit. Subconstientul lucreaza :)


Dupa cum spuneam, a fost mai mult party decat nunta, fara traditii gen ia-ti mireasa ziua buna, furatul miresei sau rupt de turta. Nici macar treaba cu aruncatul buchetului nu s-a intamplat (totusi, l-am facut cadou Silviei, deloc intamplator :)). Iar in loc de clasicul tort de nunta imbacsit de artificii, am avut un stand de cupcakes-uri tare dragalase, dar mai ales delicioase. Bineinteles, se stie, de la Trandafirul :) Multumesc, Dori!

Pentru ca totul sa fie perfect si outfit-ul trebuia sa fie perfect. In acceptiunea mea, bineinteles! Mi-am adorat rochia, a iesit exact cum imi doream! Nici prea stramta, nici prea larga, ci perfecta, ca turnata pe mine. Este singura rochie custome made de care sunt super multumita. Clar, Silvia are maini de aur. Mi-am adorat si pantofii. Super chic, dar comozi! Si m-am bucurat ca i-am putut avea la timp, desi timpul era cam limitat spre mai deloc. Dar Coca Zaboloteanu is a pro :) Si pentru ca look-ul era oarecum retro, Adriana a facut un melanj perfect intre vechi si modern, cu o coafura chic rock. So me, as putea spune :)


Cam asta a fost, dar nu pot sa inchei fara sa le multumesc din suflet tuturor prietenilor nostri, mentionand ca unii au venit de peste mari si tari, altii, doar de peste munti si vai. Va apreciem efortul :). Sunteti speciali si de tinut aproape!

Multumiri speciale finilor nostri dragi, Carola si Adi, care au fost capul grupului conspirativ, s-au ocupat de tot pana la cele mai mici detalii si ne duceau cu zaharelul ori de cate ori venea vorba de "hai sa facem asta, ca e deja tarziu".


Multumiri si nasilor nostri, Ela si Chris, care au facut un efort urias sa fie alaturi de noi, impreuna cu micutul Will. Mare lucru sa traversezi un ocean cu un prunc de 4 luni. Noroc ca e el un scump si un cuminte. Ela draga, nici nu stii cat inseamna pentru mine legatura noastra. De acum e pecetluita! O sa-mi fie dor de voi pana la urmatoarea revedere, dar mai ales de micut, care nu o sa mai fie la fel de micut :)


Acum nu ne-a mai ramas decat sa ne uitam din cand in cand la poze si sa ne gandim cat de fain a fost, sa ne bucuram cand vedem fetele zambitoare ale prietenilor nostri si sa speram ca ne vom revedea si vom petrece din nou impreuna, cat de curand. Poate chiar de Revel :) 


Va iubim si va multumim!

joi, 17 mai 2012

How to lose a client

Cat de tare e să îţi faci o programare şi când ajungi, prin ploaie şi după ce te-ai dat peste cap să ajungi cu câteva minute înainte, că aşa-i frumos, să realizezi că o doamnă “drăguţă” a uitat să te treacă măcar pe vreo fiţuică, dacă nu în caietul cu programări?! Se pare că în cazul meu cei de la Eva Salon chiar au renunţat cu totul la ambalajul strălucitor...

duminică, 13 mai 2012

Pop Culture and Fashion Magic Giveaway

Ha! Pop Culture and Fashion Magic organizează un giveaway sponsorizat de Jewelry Box! Eu deja am pus ochii pe un superb colier, deşi am văzut şi alte piese care mi-au plăcut tare mult. Colierul Summer are tot ce ii trebuie, dar mai ales este colorat şi bogat. Perfect pentru vara aceasta!

Detalii aici.


Later edit: Me happy, very very happy!!! Colierul este al meu! De abia aştept să-l port! :)))

miercuri, 2 mai 2012

Cu rata

Cred că ştiţi că transportul în comun în Bucureşti nu este chiar o plăcere. Îndeosebi la orele de vârf. Şi asta din motive de aglomeraţie, gălăgie, mizerie şi "arome" care îţi cam agresează nările. Totuşi, dacă reuşesti să treci peste toate astea, să-ţi păstrezi liniştea interioară şi umorul, poţi descoperi că o calatorie de doar câteva staţii cu autobuzul îţi poate însenina ziua. Şi asta din cauza oamenilor şi a poveştilor lor fascinante. Sau măcar amuzante. Mi s-a intimplat chiar ieri, alaltaieri...

Doi puştani de liceu, un el şi o ea îndrăgostiţi, discutau tot felul de nimicuri. Până au ajuns la subiectul zilei... praful din Sahara :)
El: Uită-te si tu la maşinile astea... Cât praf pe ele. Şi tocmai din Sahara! Se vede ca nu e de aici, e altfel...
Ea: Da, din Sahara?! De unde ai mai scos-o şi pe asta? Cum să ajungă aici praf tocmai din Sahara?
El: Cum de unde? De la televizor. Au zis ăştia la ştiri.
Ea: Pe bune?
El: Da, mă! Tu ce crezi? Aerul este acelaşi peste tot. La noi ajunge aer chiar şi din America!
E inutil să spun cât de uimită era fata de inteligenţa şi cultura generală a prietenului ei (evident, dobândită în faţa televizorului :)). Rămasă cu gura cascată, nu putea decât să îl aprobe din priviri. Sau poate se gândea ce tare e că ea respiră aer american :) ...

marți, 24 aprilie 2012

Paşte (fericit) delicios!

Pentru mine Paştele nu mai este de mult ce a fost... La slujba de Înviere nu am mai fost de mai mult de cinci ani. Nu înţeleg îmbulzeala, nu înţeleg habotnicia unora, nu înţeleg biserica în general. Deşi am o relaţie extrem de bună cu Dumnezeu, biserica din ziua de azi mi se pare că nu prea mai are vreo legătură cu bunătatea şi pioşenia... Sunt convinsă că mai există preoţi cu har şi dăruire pentru ceea ce fac, dar din păcate majoritatea este de cealaltă parte... Nu mai vine nici Iepuraşul de ceva timp, aşa ca Paştele meu este mai mult o sărbătoare culinară...

Anul acesta nu am mai fost acasă, aşa că a fost ocazia perfectă să ne exersăm calităţile de bune gazde. Ne-am organizat foarte bine, ne-am trasat sarcini clare, nu ne-am abătut de la program, aşa că ne-a ieşit destul de bine, zic eu :) 

Am sărbătorit împreună cu frumoşii şi bunii nostri prieteni, Cristina şi Marius, am mâncat, am băut şi ne-am vorbit, că eram oarecum restanţi la acest capitol. Unii au jucat şah pe tabletă, că nu au mai găsit piesele de şah adevărate, au ciocnit cu pahare mari sau mici, dar cel mai important este că ne-am simţit excelent şi am râs cum nu am mai râs de mult. Plus că am avut ocazia ca în sfârşit să port my lovely Aitch dress :)

În mare parte mi-a revenit mie (oroarea) onoarea să pregătesc majoritatea bucatelor, dar piesa de rezistenţă i-a aparţinut lui Radu :) Ca de obicei, când omul acesta vrea să facă ceva, pune atâta suflet şi pasiune că iese ceva dumnezeiesc! Am mâncat cea mai bună friptură de miel ever (nu i-am spus şi mamei, aşa ca rămâne între noi :))! Şi nu exagerez! Fragedă şi perfect condimentată, pur şi simplu ţi se topea în gură... Eu am pregătit drob de miel, dar şi de ciuperci, ciorbă de miel în variantă clasică şi supă cremă de broccoli pentru fete :), garnitură de cartofi si sparanghel fierţi în aburi pentru delicioasa friptură, o salată verde din grădina ursului cu leurdă, verdeţuri şi muuult ulei de măsline, prăjitură Bounty şi pască fără aluat. Reţetele deserturilor le-am luat de pe blogul Laurei Sava, un blog pe care îl ador şi pe care îl vizitez foarte des. Am încercat mai multe reţete până acum şi toate au fost excelente! A, si era să uit ce era mai important... am făcut şi ouă colorate, deşi iniţial am vrut să fac doar roşii. Au fost un aperitiv excelent, împreună cu şoncul de acasă (cine ştie cunoaşte :)), caşul puţin sărat, ridichiile proaspete şi crocante şi ceapa verde. Delicios Paşte! :)




duminică, 22 aprilie 2012

Si ce saptamana...

Săptămâna care a trecut, din punct de vedere strict muncitoresc, a fost una mai scurtă şi totuşi atât de luuuuuungă... Simţeam că nu mai vine weekendul odată... Bine că s-a sfârşit! Şi chiar cu bine. Am reuşit să bifez câteva chestii de pe to do list, din păcate câteva au fost amanate pe săptămâna viitoare, but all in one sunt mulţumită :)

Cu chiu, cu vai, am reuşit să ajung şi la poştă să ridic două colete. Ador ofertele bune, de nerefuzat, aşa că de câte ori prind una, incerc să nu o scap. Bineînţeles că de cele mai multe ori ajung să îmi cumpăr mai multe chestii decât am nevoie, but that's life :)

Sunt la a treia comanda pe Strawberrynet şi cu siguranţă vor mai urma multe altele. Au multe oferte şi îmi place la nebunie politica lor de fidelizare. Plus că produsele vin repede şi, mai ales, aşa de frumos ambalate... De data aceasta mi-am luat un fond de ten Vincent Longo de care nu prea am habar, dar am citit review-uri bune pe câteva site-uri straine, un ruj de la Lancome absolut adorabil şi o penseta Tweezerman, pe care mi-o tot doream de ceva timp dar mi se părea cam scumpă. Şi fiindcă am comandat peste o anumită valoare, am primit un gloss CK. Eu am ales varianta clear, dar erau multe alte nuanţe la alegere, care de care mai frumoase.


Şi fiindcă uneori mi se pune pata pe ceva şi nu îmi trece cu una, cu două, mi-am comandat o bluză superbă, dar pe care nu cred ca voi avea unde sa o port :) Nu ar fi prima piesă vestimentară care să înfrumuseţeze doar dulapul... Mi-e şi cam mare, e şi putin cam prea strălucitoare, dar îmi place la nebunie :) Este o plăcere vinovată şi asumată! Ador piesele vintage şi ador modul în care Oana le pregăteşte pe fiecare în parte. Coletele de la Vintage Boutique îmi fac cu siguranţă ziua mai frumoasă!



Hai că a fost o săptămână bună, zic! :)

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Giveaway Adela Sirghie

Ador ojele OPI, imi plac la nebunie culorile si imi plac denumirile originale. Combinatia perfecta pentru un produs de succes :) Si uite asa, cu putin noroc, m-am trezit la spartul targului sa imi acord si eu sansa de a castiga macar o oja din colectia OPI Holland. Nu ma supar nici daca le castig pe toate 12, dar ma multumesc si cu una... Vampsterdam would be perfect! :) Detalii aici.


duminică, 11 martie 2012

New kitty in town :)

In sfarsit am reusit sa ma inscriu la swap-ul de primavara organizat de Revista Atelierul. A fost frumos si mi-a placut tare mult aceasta experienta, dar mai intai de toate a fost distractiv. Cu siguranta as repeta experienta oricand!

I-am pregatit Valentinei cateva lucrusoare inspirate din ce a spus ea ca ii place si sper ca am nimerit-o (ea asa zice :)) Nu am poze decat cu setul martisor :)



Iar lucrusoarele primite de mine de la Gaby Galaman sunt absolut superbe. Mi-au facut primavara mai frumoasa :)