Si am spus DA....

Dupa 14 ani de bune si rele, dar mai ales bune si foarte bune :), ne-am hotarat ca ar fi cazul sa ne luam cu acte in regule. Eram deja ultimii mohicani, toata lumea ne batea la cap cu chestia asta, noi tot o dadeam pe aia cu "lasa, draga, ca noi avem ceva ce ne tine mai uniti decat orice alt act (creditul imobiliar luat impreuna pe 30 ani :))", ca asa si pe dincolo...  Dar uite ca a venit si clipa cea mare, cand, indubitabil si fara echivoc, am spus DA :)

Nu am facut decat cununia civila si un party cu prietenii apropiati, pe parinti, unchi si matusi lasandu-i sa petreaca separat, in curte, la parintii mei, cu gratare si alte bunataturi. A fost o buna idee, fiindca astfel s-a distrat toata lumea. Seniorii, probabil, ar fi fost ceva mai retinuti in toata nebunia aia a noastra si poate ca nu s-ar fi simtit tocmai in largul lor. Asa, au facut si ei un chef de pomina :)

Desi ne hotarasem cu luni bune inainte, eu tot nu stiam cum as vrea sa fie party-ul. Stiam ca nu vrem nunta traditionala. dar chiar si asa, nu stiam clar ce si cum. Pana intr-o buna dimineata, cand m-am trezit pe la 7, am luat o hartie si un pix si am inceput sa scriu... Aveam in cap tot. Scenariu, buget, plan de actiune. Eram asemenea unui scriitor caruia ii vine inspiratia dupa o perioada lunga de chinuri si strofocari. Nu mai aveam nici un dubiu. So, let the party begin!

Overall, "nunta care n-a fost nunta" a fost o buna ocazie sa ne dam seama ce prieteni minunati avem. Stiam asta deja de mult, nu aveam nevoie de confirmare, dar chiar si asa, nu ne asteptam la imensa surpriza pe care ne-au pregatit-o. In timp ce noi ne straduiam sa organizam totul de la distanta (party-ul s-a tinut la Timisoara, noi locuind in Bucuresti), ei se intalneau si conspirau. Cu alte cuvinte, ne-au organizat un super mega hot party, cu mancare delicioasa si bautura garla, cel mai fain DJ, KuKy, plus una mare surpriza: un recital live a patru super baieti, Prime. Mi-am dorit din totdeauna un band live la petrecerea mea de nunta, inca dinainte de a sti cum sa fie petrecerea, dar nu stiu de ce mi se parea nerealista dorinta mea, incat nici nu mi-am mai batut capul cu asta. Asadar, oricine si-ar putea imagina cam ce a insemnat aceasta surpriza pentru mine :) 

Am bifat si cateva absente, nu multe, dar au fost toate motivate. Imi pare rau ca nu au fost fizic cu noi, dar cu siguranta au fost spiritual alaturi de noi. Chiar si in cateva poze care au facut parte din decor :)

Apropo de decor, pot spune ca mi-a placut la nebunie. Simplu, cu un oarecare iz vintage, dar de efect. Am cumparat lumanari romantice si felinare de la IKEA, le-am combinat cu niste aranjamente florale in ton cu buchetul meu din flori de lizianthus, niste pompoane si confetti in forma de floricele roz, care au contrastat foarte fain cu maro-ul terasei de la People Caffe, plus o multime de poze cu noi si prietenii nostri dragi. Bineinteles ca tot ei s-au ocupat de aranjarea terasei, asa ca pozele cu ei au fost, desi fara o clara intentie, un omagiu binevenit. Subconstientul lucreaza :)

Dupa cum spuneam, a fost mai mult party decat nunta, fara traditii gen ia-ti mireasa ziua buna, furatul miresei sau rupt de turta. Nici macar treaba cu aruncatul buchetului nu s-a intamplat (totusi, l-am facut cadou Silviei, deloc intamplator :)). Iar in loc de clasicul tort de nunta imbacsit de artificii, am avut un stand de cupcakes-uri tare dragalase, dar mai ales delicioase. Bineinteles, se stie, de la Trandafirul :) Multumesc, Dori!

Pentru ca totul sa fie perfect si outfit-ul trebuia sa fie perfect. In acceptiunea mea, bineinteles! Mi-am adorat rochia, a iesit exact cum imi doream! Nici prea stramta, nici prea larga, ci perfecta, ca turnata pe mine. Este singura rochie custome made de care sunt super multumita. Clar, Silvia are maini de aur. Mi-am adorat si pantofii. Super chic, dar comozi! Si m-am bucurat ca i-am putut avea la timp, desi timpul era cam limitat spre mai deloc. Dar Coca Zaboloteanu is a pro :) Si pentru ca look-ul era oarecum retro, Adriana a facut un melanj perfect intre vechi si modern, cu o coafura chic rock. So me, as putea spune :)

Cam asta a fost, dar nu pot sa inchei fara sa le multumesc din suflet tuturor prietenilor nostri, mentionand ca unii au venit de peste mari si tari, altii, doar de peste munti si vai. Va apreciem efortul :). Sunteti speciali si de tinut aproape!

Multumiri speciale finilor nostri dragi, Carola si Adi, care au fost capul grupului conspirativ, s-au ocupat de tot pana la cele mai mici detalii si ne duceau cu zaharelul ori de cate ori venea vorba de "hai sa facem asta, ca e deja tarziu".

Multumiri si nasilor nostri, Ela si Chris, care au facut un efort urias sa fie alaturi de noi, impreuna cu micutul Will. Mare lucru sa traversezi un ocean cu un prunc de 4 luni. Noroc ca e el un scump si un cuminte. Ela draga, nici nu stii cat inseamna pentru mine legatura noastra. De acum e pecetluita! O sa-mi fie dor de voi pana la urmatoarea revedere, dar mai ales de micut, care nu o sa mai fie la fel de micut :)

Acum nu ne-a mai ramas decat sa ne uitam din cand in cand la poze si sa ne gandim cat de fain a fost, sa ne bucuram cand vedem fetele zambitoare ale prietenilor nostri si sa speram ca ne vom revedea si vom petrece din nou impreuna, cat de curand. Poate chiar de Revel :) 

Va iubim si va multumim!