marți, 22 noiembrie 2011

La plimbare cu autobuzul

Uneori e bine sa mai urci si intr-un autobuz... Nu de alta, dar s-ar putea sa surprinzi niste discutii super misto. Cum mi s-a intamplat, de exemplu, si mie astazi.

De obicei, nu sunt mare fan transport in comun. Mai ales daca vorbim de un 301 de dimineata, aglomerat si presarat cu “unii”, care abia s-au trezit, poate mahmuri dupa o noapte imbibata in rachiu aprig de Calnau, si carora nefericita nevasta nu a avut ce sa la puna dimineata pe masa in afara de ceva slana cu ceapa. De un dus rapid de dimineata nici nu cred ca se punea problema. Desi, in ultimul timp, parca s-au mai rarit... Oricum, cel mai tare mi se pare cum da toata agitatia si nemultumirile calatorilor imbulziti, avand in fundal o reclama de-a RATB-ului care te indeamna sa adopti statutul de calator corect si sa devii partenerul unui transport civilizat. Suna frumos mai ales datorita gingasiei din glasul doamnei, dar suna si a bataie de joc pe banii calatorilor, care se inghesuie mai ceva ca sardinele intr-o conserva. Adica, la omul sarac nici boii nu trag...

Macar daca oamenii ar fi mai civilizati... Citeam deunazi postul unei amice pe FB. Zicea asa: "Azi intr-un troleu aglomerat o doamna foarte in varsta, cu multe kg in plus si in baston statea in picioare. In fata ei un pusti imberb, pe scaun, i-a comunicat ca il sufoca cand isi tine mana pe speteaza scaunului lui. Speechless". Chiar asa... speechless :(

Pe de alta parte, nici nu disper cand trebuie sa merg cu autobuzul. Asa cum am sesizat eu ca li se intampla multora dintre cei care au masina si conduc. Sa-i fereasca Dumnezeu sa trebuiasca sa renunte o zi la rotile proprii, ca sigur vor apela la un taxi sau la un prieten cu masina in loc sa foloseasca transportul in comun sau, si mai infiorator, sa mearga pe jos. Stiu eu cativa :))

Oricum, astazi am urcat intr-un 335 si s-a dovedit a fi foarte amuzant.  De felul meu, sunt o persoana extrem de curioasa. Daca ma plimb prin dreptul unor case, imi place sa ma uit pe furis prin ferestrele neobturate de perdele sau jaluzele. Daca imi place cum este imbracata o persoana sau daca, din contra, mi se pare ceva ciudat la ea, ma trezesc ca ma holbez la persoana respectiva. De asemenea, mi se mai intampla, cand sunt intr-un local mai linistit, sa realizez ca am pierdut firul discutiei de la masa mea, doar fiindca mi-a atras atentia discutia unora de la o alta masa. Da, stiu. Nu este frumos, dar mi se intampla :) Astazi eram oricum singura si ma plictiseam, asa ca nu am putut rata discutiile din jur.

Asa am aflat despre problemele unui cuplu. O “ea” le povestea unor colege de serviciu cum si-a avertizat partenerul ca i se pare ca nu se mai inteleg bine. Dar nu "asa", ca "asa" ei se inteleg bine, dar "altfel" nu se mai prea inteleg... Termenii ii apartin :) Don’soara ajunsese sa se gandeasca cu groaza la momentul cand... Si toate acestea din cauza faptului ca el munceste prea mult, nu sta suficient timp cu ea, nu prea scoate in oras, nu o ajuta la gatit, curatenie etc. Din restul discutiei am inteles ca a fost suficient ca dumnealui sa gateasca o cina, sa-i faca un cadou simbolic, ca toate problemele au disparut ca prin farmec :)

Daer cel mai mult mi-a placut de un baiat de la Cariagiale care i se plangea unui coleg ca a ajuns el sa se indragosteasca ca prostul, cand lui ii place ca fetele sa se indragosteasca de el... toate daca se poate :) Si ii arata celuilalt cate mesaje si-au trimis unul altuia cu o seara inainte… Din pacate, din povestile lui, ea il cam face, dar nu cred ca el sa isi dea seama de asta :))

In final a trebuit sa cobor, dar cu siguranta ar mai fi fost multe povesti de descoperit. Uneori poate fi interesant sa incerci sa observi oamenii. Unii chiar au o poveste faina :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu