Se
zice ca atunci cand te mariti te apuca un soi de vrie. Sa gatesti, sa
faci curat, ce mai... sa fii o adevarata gospodina. Teoria e ca o data
cu maritisul vine si responsabilitatea sa iti hranesti barbatul, sa ai
grija de el, sa-i speli, sa-i calci etc. De parca daca nu erai tu,
saracul ar fi fost vai si amar de capul lui... In fine, gatitul mi-a
facut placere dintotdeauna. Dar cu o conditie: sa aiba caracter
sporadic! Nu imi place sa gatesc oricand, oricum, orice. Sunt asemenea
unui artist caruia ii omori creativitatea daca ii spui ce si cum sa
faca. Nu lucrez la comanda si nici cu materialul clientului :) Curatenia
este un must si atat. Placere nu mi-a provocat decat rezultatul final.
Procesul in sine mi se pare chinuitor si o fac de nevoie. De spalat ma
descurc, ca, deh, s-a inventat masina de spalat, iar de
calcat nu e cazul prea des, ca s-au inventat, de asemenea, fibrele care
nu necesita calcare neaparata :) Dar chiar si asa, ma mai apuca
cateodata cate o dorinta de a-mi testa aptitudinile de gospodina
desavarsita wanna be. Si asa a fost si aseara...
Ca in fiecare weekend, am cumparat afine si zmeura, murele s-au terminat de mult... Si cum dulceata de afine mi se pare o delicatesa, am zis ca trebuie sa fac si eu, cu manutele mele, ca doar sunt femeie maritata, la casa mea. Asa ca aseara m-am apucat. Pana la urma m-am apucat cu mainile de cap, dar sa nu ne grabim... Ajungem si acolo :)
Ca in fiecare weekend, am cumparat afine si zmeura, murele s-au terminat de mult... Si cum dulceata de afine mi se pare o delicatesa, am zis ca trebuie sa fac si eu, cu manutele mele, ca doar sunt femeie maritata, la casa mea. Asa ca aseara m-am apucat. Pana la urma m-am apucat cu mainile de cap, dar sa nu ne grabim... Ajungem si acolo :)
Primul
pas a fost sa gasesc reteta perfecta, ca doar vroiam o dulceata
perfecta. Google knows it better, asa ca am incins motorul de cautare.
Bineinteles ca dintre toate retetele posibile eu am ales-o pe cea mai
complicata. Daca e sa facem treaba buna, pai sa o facem de la inceput.
Ce retete pentru incepatori?! Daca vrem
o dulceata de exceptie, atunci si reteta trebuie sa fie pe masura.
Odata
aleasa reteta, am zis sa purced la drum. Dupa ce mi-a luat vreo ora sa
spal si sa curat afinele de codite si frunzulite (aveam buricele
degetelor franjuri de la cat au stat in apa), le-am pus cu zahar si
le-am lasat sa se odihneasca pana sa se topeasca si ultimul fir de
zahar. Sau asa ar fi trebuit. Rabdarea m-a parasit insa pe la vreo 9,
cand am realizat ca o sa ma prinda miezul noptii fierband la dulceata.
Am pus amestecul pe foc, l-am fiert vreun sfert de ceas, dupa care a
trebuit sa-l strecor si sa-l las vreo 10 minute in strecuratoare ca sa
iau si ultima picatura de suc. Sucul astfel obtinut l-am pus la fiert si
l-am tot fiert si l-am spumat pana s-a ingrosat putin, dupa care am pus
inapoi si fructele de care l-am despartit cu atata brutalitate, plus
zeama unei lamai. L-am mai fiert asa vreo cinci minute si gata... voila!
Dulceata era numai buna de pus
in borcane. Care borcane??? Uitasem de borcane :) Le-am gasit totusi
destul de repede, le-am spalat si uscat foarte bine si le-am insirat pe o
tava de metal. Pana la urma am umplut doar unul :) Mai maricel ce-i
drept. L-am umplut, i-am pus capacul, l-am insurubat si... cu fundul in
sus, va rugam! Ca asa scrie in procesul tehnologic. Sa se videze. Curat
ghinion! Capacul nu a fost bine infiletat si a inceput sa curga siropul
din dulceata. WTF?! Houston, we have a problem!!! A big one! Repede am
intors borcanul la locul lui, m-am uitat cu disperare la blatul plin de
lichid sangeriu, cautam din priviri si laveta, dar ia-o de unde nu-i...
Si iata momentul in care efectiv mi-am pus mainile in cap. M-am asezat
pe un scaun si m-am uitat in jurul meu... Plin de vase murdare (cinci la
numar), o lingura de lemn de acum vopsita in rosu, blatul plin de sirop
din dulceata, cafetiera si toaster-ul decorate cu picatele rosii,
prosopul de bucatarie, la fel, alb cu
pete rosii. Totul era un haos. Si pentru ce? Pentru UN borcan cu
dulceata de afine.
In afara de borcanul cu
pricina, mi-a mai ramas echivalentul a inca o jumatate de borcan pe care
sa il dam gata zilele acestea. Daca aveam borcane mai micute am fi avut
de doua, dar asa vom infrunta iarna cu una bucata borcan cu dulceata de
afine. Dar e made by me, nu-i asa ?! :)
Si, ca sa fie totul perfect, in frigider ma asteapta un kilogram de zmeura care se vrea dulceata. Zau, asa! Treaba-i asta?!
