How to lose a client

Cat de tare e să îţi faci o programare şi când ajungi, prin ploaie şi după ce te-ai dat peste cap să ajungi cu câteva minute înainte, că aşa-i frumos, să realizezi că o doamnă “drăguţă” a uitat să te treacă măcar pe vreo fiţuică, dacă nu în caietul cu programări?! Se pare că în cazul meu cei de la Eva Salon chiar au renunţat cu totul la ambalajul strălucitor...

Pop Culture and Fashion Magic Giveaway

Ha! Pop Culture and Fashion Magic organizează un giveaway sponsorizat de Jewelry Box! Eu deja am pus ochii pe un superb colier, deşi am văzut şi alte piese care mi-au plăcut tare mult. Colierul Summer are tot ce ii trebuie, dar mai ales este colorat şi bogat. Perfect pentru vara aceasta!

Detalii aici.

Later edit: Me happy, very very happy!!! Colierul este al meu! De abia aştept să-l port! :)))

Will you... ?

Cu rata

Cred că ştiţi că transportul în comun în Bucureşti nu este chiar o plăcere. Îndeosebi la orele de vârf. Şi asta din motive de aglomeraţie, gălăgie, mizerie şi "arome" care îţi cam agresează nările. Totuşi, dacă reuşesti să treci peste toate astea, să-ţi păstrezi liniştea interioară şi umorul, poţi descoperi că o calatorie de doar câteva staţii cu autobuzul îţi poate însenina ziua. Şi asta din cauza oamenilor şi a poveştilor lor fascinante. Sau măcar amuzante. Mi s-a intimplat chiar ieri, alaltaieri...

Doi puştani de liceu, un el şi o ea îndrăgostiţi, discutau tot felul de nimicuri. Până au ajuns la subiectul zilei... praful din Sahara :)

El: Uită-te si tu la maşinile astea... Cât praf pe ele. Şi tocmai din Sahara! Se vede ca nu e de aici, e altfel...

Ea: Da, din Sahara?! De unde ai mai scos-o şi pe asta? Cum să ajungă aici praf tocmai din Sahara?

El: Cum de unde? De la televizor. Au zis ăştia la ştiri.

Ea: Pe bune?

El: Da, mă! Tu ce crezi? Aerul este acelaşi peste tot. La noi ajunge aer chiar şi din America!

E inutil să spun cât de uimită era fata de inteligenţa şi cultura generală a prietenului ei (evident, dobândită în faţa televizorului :)). Rămasă cu gura cascată, nu putea decât să îl aprobe din priviri. Sau poate se gândea ce tare e că ea respiră aer american :) ...

Paşte (fericit) delicios!

Pentru mine Paştele nu mai este de mult ce a fost... La slujba de Înviere nu am mai fost de mai mult de cinci ani. Nu înţeleg îmbulzeala, nu înţeleg habotnicia unora, nu înţeleg biserica în general. Deşi am o relaţie extrem de bună cu Dumnezeu, biserica din ziua de azi mi se pare că nu prea mai are vreo legătură cu bunătatea şi pioşenia... Sunt convinsă că mai există preoţi cu har şi dăruire pentru ceea ce fac, dar din păcate majoritatea este de cealaltă parte... Nu mai vine nici Iepuraşul de ceva timp, aşa ca Paştele meu este mai mult o sărbătoare culinară...

Anul acesta nu am mai fost acasă, aşa că a fost ocazia perfectă să ne exersăm calităţile de bune gazde. Ne-am organizat foarte bine, ne-am trasat sarcini clare, nu ne-am abătut de la program, aşa că ne-a ieşit destul de bine, zic eu :) 

Am sărbătorit împreună cu frumoşii şi bunii nostri prieteni, Cristina şi Marius, am mâncat, am băut şi ne-am vorbit, că eram oarecum restanţi la acest capitol. Unii au jucat şah pe tabletă, că nu au mai găsit piesele de şah adevărate, au ciocnit cu pahare mari sau mici, dar cel mai important este că ne-am simţit excelent şi am râs cum nu am mai râs de mult. Plus că am avut ocazia ca în sfârşit să port my lovely Aitch dress :)

În mare parte mi-a revenit mie (oroarea) onoarea să pregătesc majoritatea bucatelor, dar piesa de rezistenţă i-a aparţinut lui Radu :) Ca de obicei, când omul acesta vrea să facă ceva, pune atâta suflet şi pasiune că iese ceva dumnezeiesc! Am mâncat cea mai bună friptură de miel ever (nu i-am spus şi mamei, aşa ca rămâne între noi :))! Şi nu exagerez! Fragedă şi perfect condimentată, pur şi simplu ţi se topea în gură... Eu am pregătit drob de miel, dar şi de ciuperci, ciorbă de miel în variantă clasică şi supă cremă de broccoli pentru fete :), garnitură de cartofi si sparanghel fierţi în aburi pentru delicioasa friptură, o salată verde din grădina ursului cu leurdă, verdeţuri şi muuult ulei de măsline, prăjitură Bounty şi pască fără aluat. Reţetele deserturilor le-am luat de pe blogul Laurei Sava, un blog pe care îl ador şi pe care îl vizitez foarte des. Am încercat mai multe reţete până acum şi toate au fost excelente! A, si era să uit ce era mai important... am făcut şi ouă colorate, deşi iniţial am vrut să fac doar roşii. Au fost un aperitiv excelent, împreună cu şoncul de acasă (cine ştie cunoaşte :)), caşul puţin sărat, ridichiile proaspete şi crocante şi ceapa verde. Delicios Paşte! :)