Sweet as candy

Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi, e frig si umezeala. Astfel ca putina culoare ar mai putea indulci putin atmosfera :)

Bronze and more...

Cum toamna nu a venit doar in bucatarie, zic sa o intampinam cum se cuvine :)



https://www.facebook.com/DinJoaca?ref=hl#!/DinJoaca

Bucataria ca o joaca... A venit toamna!

A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac sau mai bine... sau mai bine da-mi sa mananc ceva :) O fi cantecul cantec si joaca joaca, dar foamea trebuie potolita cumva. Si fiindca toamna chiar a venit, desi s-a chinuit ceva pana sa ajunga la noi, ne-am gandit ca ar merge de minune ceva in ton cu anotimpul. Sau mai bine zis... domnul a poftit, doamna a gatit :) Am plecat de la un pui si o vanata, dar, dupa un brainstorming elaborat si o raita prin piata, am ajuns la o mancare de pui cu legume de toamna, zis si ghiveci, dupa cum urmeaza...

Ingrediente:

• cateva pulpe de pui dezosate;
• 2 dovlecei;
• 2 cartofi;
• 2 morcovi;
• 1 bucatica dintr-o radacina de telina;
• 2 ardei kapia;
• 1 ardei iute;
• 1 ceapa rosie;
• patrunjel;
• sare, piper.

Pulpele de pui dezosate le-am spalat, le-am zvantat bine, bine si le-am taiat in bucati mai mari. La fel si restul ingredientelor. Bineinteles, pe acestea mai intai le-am curatat si spalat, iar dupa aceia le-am taiat :)

Am prajit putin pulpele de pui in ulei de masline, le-am condimentat cu sare si piper, dupa care le-am scos intr-un vas termorezistent, suficient de mare cat sa incapa toate ingredientele. In uleiul ramas am calit pe rand si restul ingredientelor, de asemenea asezonandu-le pe fiecare cu sare si piper, iar la nevoie am mai adaugat cate putin ulei. Nu prea mult :)

Am pus toate legumele calite in tava, peste pulpele de pui, am presarat putin patrunjel verde tocat, dupa care le-am acoperit cu folie si le-am dat la cuptor. Le-am lasat sa bolboroseasca cam 45 de minute, la 200°C, dupa care am dat folia jos si le-am mai lasat vreo 20 de minute, sa scada putin zeama lasata de legume si sa se rumeneasca. 

Mancarea de pui cu legume de toamna se serveste fierbinte (ca doar ne este foame si cine are rabdare sa se racoreasca putin?! :)), stropita din abundenta cu smantana sau nu (in functie de cat ne permite silueta :)) si paine taraneasca. Neaparat dupa un pahar de tuica sau visinata, dupa preferintele fiecaruia :), si cu un pahar de vin rosu sec, dupa!

Pofta buna!

Later edit: Mancarea a fost delicioasa, deci se cere clar a se repeta prestatia. Dar neparat cu un adaos generos de ardei kapia, printre care, eventual, mai putem strecura si niste ardei iute in plus, caci unul singur nu face fata mancarii :)

Bucataria ca o joaca... It takes two, baby!

Cand Mona a postat pe Facebook link-ul care te duce spre reteta perfecta de Beef Stroganoff, lui Radu i s-a aprins un beculet. S-a aprins atat de tare, incat, daca ar fi avut timpul si ingredientele necesare, ar fi facut-o atunci, pe loc. Mancarea, evident :) Dar cum nu s-a putut exact in acel moment si cum intensitatea becului a inceput sa scada, au trecut cel putin trei saptamani pana ca Radu sa isi transpuna ideea in realitate. Bineinteles, a fost nevoie si de mine, caci intotdeauna prinde bine un mic imbold :)

Iata-ne asadar inaintea weekendului in care urma sa aiba loc marele experiment. Ne-am pregatit intens amandoi, atat fizic, cat si psihic :). Eu am listat din timp mai multe variante ale celebrei retete (desi Radu a ramas consecvent recomandarii Monei :)), Radu si-a facut, cu maxima acuratete, lista de cumparaturi si, hotarat lucru, ne-am promis sa ne trezim sambata dimineata cat mai devreme posibil si sa mergem rapid la cumparaturi, dupa care Radu isi va sufleca manecile si se va apuca de treaba. Totul bine organizat si bine pus la punct, cat seara, la orele 20 fix, sa ne vedem cu Cristina si Dan. 

Toate bune si frumoase. Sambata dimineata, la ora 7, eram deja amandoi in picioare, ne-am baut cafeaua, am si lenevit putin, iar la ora 9, cand Radu s-a cerut inapoi in pat, am zis ca totusi este timpul sa trecem la actiune. Zis si facut. Am facut un dus, ne-am imbracat, ne-am luat cu noi troller-ul pentru mancare si am purces la drum. Drumul nostru spre piata trece insa, invariabil, pe langa McDonald’s. Si ce sa vezi?! Cand ajung in drept cu dansu' , imi dau seama ca inca nu s-a facut ora 10, deci inca mai servesc micul dejun, adica pot sa imi iau un Sausage McMuffin, neaparat cu ou. Stiu, deja va doare ficatul, dar imi place chestia asta a lor la nebunie. Asa ca propun o mica oprire :). Mai ales ca nici nu mancasem inca nimic in dimineata cu pricina, iar cand am vazut Mac-ul in fata ochilor m-a palit brusc o maaaaare foame. Isi ia si Radu o cafea, asa ca uite-ne zabovind ceva mai mult de jumatate de ora. Dupa Mac am facut un mic ocol, cat sa trecem pe la posta, sa luam coletul cu furnituri mult asteptat. Daca tot era si un UniCredit prin zona si aveam nevoie de cash pentru piata, am trecut sa scot si bani, si uite asa ajungem in Kaufland putin dupa ora 11. Habar nu am ce am facut aici si pe unde ne-am invartit (cunosc magazinul si produsele perfect), dar eu am ajuns acasa pe la 1 si ceva, iar Radu, care a trecut si pe la Mega, sa ia ce nu am gasit in Kaufland, a ajuns aproape pe la 2. Si unde mai pui ca voiam sa trecem si prin piata... Asadar, cum sa te mai apuci de gatit, in aceste conditii si la astfel de ore? Hotarat lucru, reprogramam actiunea pentru a doua zi, iar intalnirea cu o ora mai devreme. Am mancat cate ceva din ce am gasit prin frigider, dupa care ne-am facut somnul de pranz. Nu de alta, dar vroiam sa fim fresh la intalnirea cu Cristina si Dan. Ceea ce ne-a reusit. Macar atat :)

 

A fost o seara tare placuta care s-a prelungit usor peste miezul noptii. Baietii au cam dat-o pe bere, asa ca a doua zi nu a fost una prea usoara pentru Radu al meu :). Dar promisiunile se fac pentru a fi respectate, nu-i asa?! Iar Radu are ceva defecte, dar cand vine de promisiuni, face tot posibilul sa si le tina. Asa ca duminica la pranz am mancat Beef Stroganoff si paste. Made by Radu, the Godfather of Goulash! :)  Mie mi-a placut foarte mult. Dar din pacate Radu nu a fost pe deplin multumit de prestatia lui. Ba ca nu e suficient de moale carnea, ba ca nu se simte ceapa, ba nu stiu ce... Oricum, ceva de genul „iarba nu-ti mai place...” :) Mofturi, dom'le! Ca eu mai vreau o portie, na!

Bucataria ca o joaca... Aventuri in bucatarie

Se zice ca atunci cand te mariti te apuca un soi de vrie. Sa gatesti, sa faci curat, ce mai... sa fii o adevarata gospodina. Teoria e ca o data cu maritisul vine si responsabilitatea sa iti hranesti barbatul, sa ai grija de el, sa-i speli, sa-i calci etc. De parca daca nu erai tu, saracul ar fi fost vai si amar de capul lui... In fine, gatitul mi-a facut placere dintotdeauna. Dar cu o conditie: sa aiba caracter sporadic! Nu imi place sa gatesc oricand, oricum, orice. Sunt asemenea unui artist caruia ii omori creativitatea daca ii spui ce si cum sa faca. Nu lucrez la comanda si nici cu materialul clientului :) Curatenia este un must si atat. Placere nu mi-a provocat decat rezultatul final. Procesul in sine mi se pare chinuitor si o fac de nevoie. De spalat ma descurc, ca, deh, s-a inventat masina de spalat, iar de calcat nu e cazul prea des, ca s-au inventat, de asemenea, fibrele care nu necesita calcare neaparata :) Dar chiar si asa, ma mai apuca cateodata cate o dorinta de a-mi testa aptitudinile de gospodina desavarsita wanna be. Si asa a fost si aseara...

Ca in fiecare weekend, am cumparat afine si zmeura, murele s-au terminat de mult... Si cum dulceata de afine mi se pare o delicatesa, am zis ca trebuie sa fac si eu, cu manutele mele, ca doar sunt femeie maritata, la casa mea. Asa ca aseara m-am apucat. Pana la urma m-am apucat cu mainile de cap, dar sa nu ne grabim... Ajungem si acolo :)

Primul pas a fost sa gasesc reteta perfecta, ca doar vroiam o dulceata perfecta. Google knows it better, asa ca am incins motorul de cautare. Bineinteles ca dintre toate retetele posibile eu am ales-o pe cea mai complicata. Daca e sa facem treaba buna, pai sa o facem de la inceput. Ce retete pentru incepatori?! Daca vrem o dulceata de exceptie, atunci si reteta trebuie sa fie pe masura.

Odata aleasa reteta, am zis sa purced la drum. Dupa ce mi-a luat vreo ora sa spal si sa curat afinele de codite si frunzulite (aveam buricele degetelor franjuri de la cat au stat in apa), le-am pus cu zahar si le-am lasat sa se odihneasca pana sa se topeasca si ultimul fir de zahar. Sau asa ar fi trebuit. Rabdarea m-a parasit insa pe la vreo 9, cand am realizat ca o sa ma prinda miezul noptii fierband la dulceata. Am pus amestecul pe foc, l-am fiert vreun sfert de ceas, dupa care a trebuit sa-l strecor si sa-l las vreo 10 minute in strecuratoare ca sa iau si ultima picatura de suc. Sucul astfel obtinut l-am pus la fiert si l-am tot fiert si l-am spumat pana s-a ingrosat putin, dupa care am pus inapoi si fructele de care l-am despartit cu atata brutalitate, plus zeama unei lamai. L-am mai fiert asa vreo cinci minute si gata... voila! Dulceata era numai buna de pus in borcane. Care borcane??? Uitasem de borcane :) Le-am gasit totusi destul de repede, le-am spalat si uscat foarte bine si le-am insirat pe o tava de metal. Pana la urma am umplut doar unul :) Mai maricel ce-i drept. L-am umplut, i-am pus capacul, l-am insurubat si... cu fundul in sus, va rugam! Ca asa scrie in procesul tehnologic. Sa se videze. Curat ghinion! Capacul nu a fost bine infiletat si a inceput sa curga siropul din dulceata. WTF?! Houston, we have a problem!!! A big one!  Repede am intors borcanul la locul lui, m-am uitat cu disperare la blatul plin de lichid sangeriu, cautam din priviri si laveta, dar ia-o de unde nu-i... Si iata momentul in care efectiv mi-am pus mainile in cap. M-am asezat pe un scaun si m-am uitat in jurul meu... Plin de vase murdare (cinci la numar), o lingura de lemn de acum vopsita in rosu, blatul plin de sirop din dulceata, cafetiera si toaster-ul decorate cu picatele rosii, prosopul de bucatarie, la fel, alb cu pete rosii. Totul era un haos. Si pentru ce? Pentru UN borcan cu dulceata de afine.

In afara de borcanul cu pricina, mi-a mai ramas echivalentul a inca o jumatate de borcan pe care sa il dam gata zilele acestea. Daca aveam borcane mai micute am fi avut de doua, dar asa vom infrunta iarna cu una bucata borcan cu dulceata de afine. Dar e made by me, nu-i asa ?! :)

Si, ca sa fie totul perfect, in frigider ma asteapta un kilogram de zmeura care se vrea dulceata. Zau, asa! Treaba-i asta?!