Si totusi...

In ciuda peripetiilor, pot spune ca am petrecut un Paste linistit si placut. Aveam nevoie de putina odihna si relaxare si ne-am luat oarecum portia. Nu am fost nicaieri (exceptand episodul din sala de urgente :)), nu am avut musafiri, nu am facut mai nimic. Pur si simplu am lenevit. Si a fost ataaat de bine :), a fost exact ce am avut nevoie dupa agitatia din ultima vreme. Nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, cand iar o luam de la capat cu vesnica rutina...

Mi-ar fi placut sa il petrecem din nou cu Cristinuca si cu Marius, dar ei acum sunt pe alte meleaguri, explorand alte culturi si sarbatorind altfel Pastele. Cu drag am citit aici si tare m-am bucurat de bucuria ei. Dar mi-e dor de Pastele de anul trecut care a fost, dupa cum povesteam si aici, frumos si delicios :) Am gatit mult si cu drag, am mancat, am baut, am povestit si am ras... a fost perfect.

Pentru ca am avut o perioada destul de aglomerata si la birou si acasa, R a avut geniala idee de a comanda toata mancarea si sa scapam macar de aceasta grija. Nu de alta, dar daca nu te aprovizionezi dinainte, risti sa ramai nemancat. Nici un restaurant deschis in a doua zi de Paste pe o raza de cativa kilometri. Poate doar la mall. Pe incercate :) Plus ca parca nu e Paste, fara o bucatica de miel, un drob sau oua rosii. Asa ca am comandat de la Homemade Food bors si friptura de miel. Si drob. Plus un cheesecake, sa tina loc de pasca :) Am avut ceva reticente, fiind prima oara cand comandam de la ei, desi ni s-a spus ca sunt gatite ca acasa, cu ingrediente proaspete si de cea mai buna calitate. Si asa a fost. Chiar nu am avut senzatia ca am mancat mancare de restaurant. Totul a fost delicios, iar serviciul ireprosabil. Cheesecake-ul, in special, a fost demential. Cu un strop de lamaie si glazura de visine, a fost perfect, alaturi de un spumant rose, Sole, de la Cramele Recas. Pe care vi-l recomand cu drag. Este foarte bun si racoritor.

Garnitura pentru friptura si salata le-am facut totusi eu. Ne era prea pofta de inca o tura de cartofi noi fripti in untura. O bomba calorica, dar ataaat de delicioasa. Cu ouale am dat-o putin in bara. Pentru ca, desi prefer sa fac doar oua rosii, si desi nu imi plac ouale sidefate si cu prea multe briz brizuri, am ajuns sa le fac tocmai... sidefate. De Bamboo, cum zice R :) Eram convinsa ca am vopsea rosie acasa, asa ca nu am mai cumparat alta. Si cand sa ma apuc de vopsit... surpriza. Aveam patru culori, toate sidefate. Plus ca mi-am incins palmele de numa' de la ouale fierbinti care trebuiau date prin vopsea cat erau inca calde (poate nu chiar asa de calde :)), in palme, doar cu o manusa, care era mai subtire decat o panza de matase. Asa ca... de data viitoare, doar oua rosii :)

 

Daca n-ar fi tragic, ar fi comic...

Daca ar fi sa ma inspir dintr-o celebra reclama, povestea ar suna asa: cutite profesionale - 290 RON, masa de Pasti - 278 RON, interventie chirurgicala plus medicamente - 250 RON, linistea pe care ti-o ofera un medic profi intr-o sala de urgenta, in timp ce iti repara rana provocata de unul dintre cutite - priceless :)

Cam asa ne-am petrecut noi Pastele anul acesta :) Iepurasul a fost darnic si ne-a adus exact ce ne-am dorit. Mie o pereche de sandale super cute, lui Radu cutite profesionale. Bineinteles ca sandalele m-au frecat de la prima purtare si m-au cadorisit cu una basica usturatoare. Dar ma asteptam, o patesc la fiecare incaltare noua. Totusi, mi s-a parut unfair. Pana acum cateva ore, cand Radu a incercat sa taie friptura. Tava nu era pusa bine pe aragaz, a alunecat, a incercat sa o prinda, in mana dreapta avea unul dintre cutite... restul e poveste.

In prima instanta nu mi-am dat seama exact ce s-a intamplat, dar cand am vazut cum tasneste sangele, m-am panicat total. Nu e de gluma. Plaga nu e mare, dar clar e adanca. Cred ca a fost de bine ca m-am panicat, ca Radu cand m-a vazut asa, si-a dat seama ca trebuie sa se mobilizeze el. Si-a pus o compresa si a tinut apasat, pana am ajuns la un spitalul din apropierea casei. De ortopedie, dar ne-am gandit ca ne pot totusi ajuta. Si ne-am gandit bine. Am dat peste un super medic. Stiu, in Romania ajungi sa te bucuri de o stare care este normala in orice alt loc din lumea asta, dar asta e... Am ales sa mergem la un spital privat, dubland costul cutitelor :). Dar sa te ajute medicul sa iti tragi cipicii peste incaltari, chiar nu am mai vazut pana acum. Si nu l-a cusut, ci i-a pus niste strip-uri (un fel de scotch), ca sa evite o suferinta suplimentara si inutila. Si a glumit. Si i-a dat starea aia de liniste, de care ai nevoie cand esti freaked out :) 

Acum ca ne-am linistit, putem sa radem si sa glumim. Sa fi fost doar o coincidenta faptul ca s-a intamplat in sfanta zi de Pasti? Sa fie din cauza ca n-am tinut postul sau ca n-am fost la Inviere? Sincer, dupa ce medicul a spus ca a fost norocos si ca a ratat la milimetru artera si cativa nervi, care clar l-ar fi dus la operatie, zic ca inca se mai infaptuiesc minuni :)  Doamne-ajuta!

E Paste iar!

Nu imi vine nici acum sa cred. Acum o luna si un pic ningea si se inchideau scolile... iar acum sunt peste 30 de grade si deja nu mai putem sta in casa fara aerul conditionat pornit. Ciudata vreme... Probabil ca daca Pastele nu ar fi fost atat de tarziu, ciocneam ouale cu manusile pe maini :) 

Va doresc sa aveti Sarbatori frumoase si linistite! Paste fericit! 

 

Motivatie versus tentatie

Deunazi citeam pe blogul Claudiei despre motivatie. Tot despre motivatie mi s-a povestit la cateva cursuri recomandate de HR. Chiar si R m-a intrebat ceva legat de asta... Inca ma intreb de ce avem nevoie de o motivatie suplimentara pentru a face ceva. Mai ales daca ne dorim sa ducem ceva la bun sfarsit. Cert este ca avem nevoie :) Dar faptul in sine ca ne dorim nu poate fi o suficienta motivatie?

Anul trecut am reusit sa slabesc cateva kilograme bune. Da, urma nunta si chiar daca nunta noastra a insemnat doar cununia civila urmata de un party, mi-am dorit sa arat bine in "rochia de mireasa". Stiam exact cum trebuie sa fie si stiam cum trebuie sa stea. Asa ca nu mi-a fost deloc greu sa imi ating obiectivul. Ii gateam lui R orice si n-aveam nici o treaba. Puteai sa imi pui in fata tone de friptura, paste, pizza, inghetate sau orice altceva. Eram ca o stana de piatra. Nu simteam nici o dorinta de a ma infrupta. Dar aveam o motivatie...

Si totusi, iata-ma acum in aceeasi postura (da, am cam pus la loc :(), doar ca de data aceasta nu imi gasesc motivatia. Trebuie oare sa ma casatoresc again? :) No way, Jose! Trebuie sa gasesc o alta solutie :)

 

Zau ca nu stiu ce sa fac. E si amuzant. Alaltaseara, de exemplu, am zis ca fac un peste la gratar. Alaturi, o banala salata verde. Un meniu total inofensiv, nu-i asa?! Dar uite ca R a venit din piata si cu o punga de cartofi noi. Sa-i fac doar lui, daca eu nu vreau :) Cum sa nu-i fac? Si parca si salaul... el l-ar vrea pane. Dar doar daca am eu chef sa il fac asa. Ca daca nu, sa il fac cum doresc. Pai cum sa nu-i fac cum vrea? Doar pot sa imi fac mie pe gratar si lui pane. Dar daca tot am mai mult amestec de ou pentru pane ce sa ma mai incurc si cu grataru'? Si uite asa, de la un peste la gratar si salata verde am ajuns la salau pane si cartofi noi . Si cartofii nu oricum, ci fripti in untura. Sa fie dezmatul total :) Dar la salata tot nu am renuntat. Ca e de dieta doar :) Si uite asa mai punem de un kil in loc sa-l dam jos :(

Hotarat lucru... pierdut motivatie! O declar nula. Vreau alta :)

La pas pe Calea Victoriei

Iarna care tocmai a trecut, desi nu a fost la fel de friguroasa si nici nu am avut la fel de multa zapada ca in cea dinaintea ei, totusi a fost absolut oribila, daca ma intrebi pe mine. A plouat intr-una si a fost mai tot timpul o vreme mohorata. Toate acestea, plus vesnica rutina serviciu - casa - serviciu... ce mai, deprimant rau. Nu am mai iesit asadar de ceva timp la plimbare, asa ca azi nu s-a mai putut. Doar nu era sa stam in casa pe asa o vreme superba... 

Zis si facut :) Am luat Calea Victoriei la pas. Destul de putina lume pe strada, masini la fel... Asa ca am putut sa ne bucuram de tot ce ne putea oferi. Un amestec ciudat de vechi si nou, saracie si lux. Sunt atatea locuri si spatii in paragina care alterneaza cu locatii luxoase, inaccesibile... Incredibil :) 

Incerc sa imi imaginez cum arata aceasta zona in perioada interbelica si nu pot sa-mi inabus nicicum sentimentul de furie care ma apuca. Cum ar fi aratat acum daca ei, comunistii, nu si-ar fi bagat coada...

Am facut un popas la Cioccogelateria Venchi. Pur si simplu nu poti trece pe langa ca si cand nu ar exista. Au cea mai buna inghetata din oras. Deci... ciocolata si capsuni eu, vanilie, fistic, plus o combinatie cel putin indrazneata, de ghimbir si scortisoara, R :) Delicioase rau toate! Un espresso lung cu lapte si gata de explorat zona in continuare...

Am mers pe jos pana ne-au usturat talpile. Dar a fost placut si relaxant. Orasul ofera inca multe locuri de poveste de descoperit, asa ca nu putem decat sa le luam pe rand... tot la picior :)